iată-l pe pantacruel degrevat de gândurile diurne sub o ploaie necontenită. fredonează sub duş, cum îi e felul, o melodie. una singură, fără încetare. până îşi aduce aminte titlul şi, într-un târziu, prinde din zbor şi două sau trei versuri,
tulburătoare şoapte.
din nefericire, cel cu acest nume este bântuit de muzici triste, de dragoste, fantome blânde din trecut, care
nu-i mai dau pace până dimineaţa în zori.
chemându-l încetişor pe nume, ademenitoarele sirene
dansează în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu