sâmbătă, 9 februarie 2008

biblioteca, precum un garaj fără de margini

nici nu se putea altfel: parfumul cafelei de dimineaţă îi amintea de fiecare dată de miresmele lăsate în urmă, pe raft, în cimitirul cărţilor uitate.

şi pentru că nu era vreun borges, neputându-şi imagina întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, pantacruel, care nu cunoscuse încă motorul, socotea biblioteca drept garaj.
aşa se face că ieri a venit rândul vechiului moskvich - un ‘demon meschin’ pe 500 de pagini, primit deunăzi cadou de la dede - să fie abandonat. nu înainte însă că ultima rablă să mai demareze o dată în trombă, să derapeze şi să se înfigă frontal direct în salonul auto cărtureşti din buricul înscămoşat al urbei.
după o oră şi mai bine de căutări, pantacruel s-a întors mândru la garajul său cu două noi achiziţii. două bijuterii veritabile.
un mercedes clasa a - fabricat cu mult bun gust şi ' dragoste tocmai în vremea holerei’ şi un cadillac de epocă – faimos şi premiat, mai ‘bătrân şi tulburător decât marea’.

abia atunci îl înfioră bănuiala târzie că nu moartea, cât poveştile sunt fără de margini.

shakira‘despedida’ (from ‘el amor en los tiempos del colera’)

7 comentarii:

anda grarup spunea...

La un asemenea post, n-am decit sa zic: satisfactii marete, pe masura achizitiilor!!

zuzeta spunea...

felicitari, domnule.
taman doua mari iubiri de-ale mele!!!

pantacruel spunea...

multumesc pentru interventii, doamnele mele :)

dar trebuie sa va relatez... :)

'batranul si marea' este chiar ceva nou pentru mine. o stiu de cand ma stiu, dar...
dar nu am apucat sa pun mana pe ea pana acum.
pici fiind, auzeam mereu si peste tot de hemingway. imediat mi se aprindea beculetul - 'batranul s marea!!!', ca atunci cand legi geografic o tara cunoscuta de capitala ei.
imi imaginam o poveste minunata cu un pescar barbos si agreabil. ceva mirific, fabulos.
acum, in sfarsit, voi vedea exact ce istorisire i-a trecut prin minte batranului scriitor.


in ceea ce priveste, insa,
'dragoste in vremea holerei'...
aceasta este cartea prin care l-am descoperit pe marquez.
o cumparase amicul dede, pe cand lucram impreuna la un cotidian, si mi-a imprumutat-o.
am decretat-o imediat (de unul singur sau impreuna, nu mai tin minte) cea mai frumoasa carte si pe marquez cel mai frumos autor
si am dat fuga la librarie sa-mi iau 'un veac de singuratate'.
cat despre ... 'el amor en los tiempos del colera’, abia acum mi-am achizitionat-o si eu.
pentru a o reciti.
de ce? in cateva zile va aparea si filmul pe ecrane (si vorba lui dede, filmul asta trebuie vazut musai la cinema!). joaca in el desigur si uriasul javier bardem :)
stiu ca voi ramane dezamagit de ecranizare, chiar daca scenariul a fost scris de r. harwood, premiat cu oscar pentru 'the pianist'.
dar nu mai conteaza dezamagirea...
vreau doar sa am proaspata in minte incredibila poveste de dragoste dintre florentino ariza si fermina daza... :)

Dedes spunea...

Frumoase vremurile alea cand dezbateam cartile la locul de munca.
Panta sa stii ca uneori un trabant cu rezervorul plin te poate duce mai departe decat un mercedes stralucitor fara pic de benzina. Nu e cazul in ceea ce priveste "dragostea.." si "batranul..", ambele te plimba mult si si iti ofera peisaje de neuitat.

pantacruel spunea...

batrane dede,
apropo de frumoasele vremuri apuse in care,
la locul de munca,
mai mult bateam si toceam cartile (si apoi le mai si dezbateam cu foc).
nu numai ca par aproape ireale secventele pe care le evocam
- cum adica la munca sa stam sa citim si sa vorbim despre carti. pai si de muncit cine mai muncea??? :))-,
dar si daca ne-am reuni acum, trandavi, dupa atatia ani, in locul acela neumblat de pe 'constantin mille' parca tot ar mai lipsi cineva din echipa.
si cat de mult ar conta acel cineva in farmecul discret al aclor ani pierduti :)

sunt nostalgic sau mi se pare mie? :)

camir spunea...

Cu cele doua carti am si eu aceeasi problema, le stiu de cand lumea si nu le-am citi niciodata. Sper sa fac asemenea tie si sa pun odata mana sa le iau. :)

pantacruel spunea...

tocmai reciteam, cum ziceam, 'dragoste in vremea holerei'.
la a doua lectura cartea este si mai colosala...
sunt unele pasaje la care ochii se incapataneaza sa le reia de 3 sau 4 ori, pana se indura sa plece mai departe :)
e minunat de minunat marquez asta!