shine

abia se aşezase comod în fotoliu, după o zi de muncă, şi încerca să lege o discuţie cu nevasta-sa despre eurovision, cînd liniştea agreabilă a căminului a fost zguduită brusc din temelii. o vijelie năucitoare a smuls televizorul din balamale, a crăpat inima ecranului, a bubuit în tunete telecomanda, iar camera toată, melomană, a început să trosnească din încheieturi ca o monica bellucci de la p7 aflată în tandreţuri cu verbiaj.

tocmai erau asediaţi de ’shine’, piesa suedezilor de la biondo.
cântecul, atât de seducător şi de diferit în comparaţie cu bălmăjelile fandosite ale ‘elitei’ româneşti, i-a entuziasmat în asemenea măsură pe pantacruel şi pe minunata sa soţie, încât aceştia nu pricepeau cum de ceilalţi nu se lăsau la fel de tulburaţi de glasurile, trilurile şi vraja puternicului refren al celor 3 nordici.

’shine’ – biondo - eurovision 2008

şi numai pentru că acela era anul iubirilor delirante, ‘shine’ - de departe cea mai bună piesă la preselecţia românescă şi, dealtfel, singura pe care chiar şi un dede sau o aky, iubitori de muzică veche, melancolică, şi-o puteau aminti după prima audiţie – nu a avut rival la eurovision, unde a luat marele premiu, a devenit hit internaţional şi colcâie de atunci prin topuri ca şobolanii prin mahalale.