ONCE UPON A TIME... chapter one – domnul nea nelu

explicaţie foto: de la dreapta sus la stânga jos...
... domnul grigoriu - sifonar fără simbrie, coana ana maria - torţionara semidoctă şi semisexy, domnul dede – aici, deghizat în curvă (haina a fost achiziţionată de la solduri de domnul gavrilescu), domnul pantacruel - instigatorul de serviciu, domnul vali vulpul - minunea blondă, domnul andru – rambo IV al presei sportive din românia şi domnul nea nelu preşedintele - fiara dezlănţuită.
(domnul verbiaj – cărturarul, aflat cu o clasă şi un etaj deasupra celorlalţi, nu a mai încăput în poză)



în geanta obeză, de negustor sărac şi cinstit, şi de aceea plină de fiecare dată până la refuz cu prostii, domnul nea nelu îşi plimba de colo colo amintirile, orgoliile şi ultimii ani ai unei vieţi dedicate în întregime gazetăriei sportive şi iubirilor de o vară.
îndată ce o lăsa din mână pe biroul îngust lângă maşina de scris, atât omul cât şi geamantanul răsuflau uşuraţi. dintre buzele unuia ţâşnea un izvor nesecat de bodogăneli, prevestiri şi zvonuri, în timp ce din burta celuilalt prânzul copios şi bogat în vitamina c, de dinaintea mach-urilor geniale de şah, aştepta să se reverse.

dacă în timpul micului dejun de pe constantin mille,
când întărâtat de distinşii domni dede şi pantacruel - colegii dumnealui de suferinţe – dezbătea idei în dialog pe care le prindea din zbor noaptea la televizor sau în zori de prin gazete, iar apoi le rupea aripile,
la cafeluţă, în schimb, domnul nea nelu se dezlănţuia şi devenea o fiară. lansa un subiect sfâşietor despre dame goale şi sex nebun reuşind în numai câteva minute să facă audienţe mai mari decât antena 3 şi să-şi înece spectatorii în lacrimi de râs.



nimic nu-i făcea însă mai mare plăcere domnului nea nelu decât să piardă zece, douăzeci de gogoşi cu ciocolată, pe zi, în confruntările cu domnul pantacruel.
avea o îndemânare deosebită pentru jocul cu nebuni şi cai, cultivată cu acribie de-a lungul timpului. era în stare să şteargă de praf, într-un timp record, toate piesele de pe tablă cu o rapiditate care l-ar fi făcut invidios chiar şi pe idolul ’cichi cean’.

dar dincolo de înfrângerile la scor de rugby şi miştourile ieftine, rămâneau înduioşătoarele ’contuzii’ telefonice în care bătrânul locatar al redacţiei sport lua poziţie de drepţi în faţa talentatului domn dede, preschimbat subit, de după colţ, în ion ion ţiriac.
mai rămâneau, de asemenea, dimineţile cu geamuri larg deschise şi porţi bine zăvorâte petrecute între o escaladare a ferestrei şi o aliniere la numărătoarea de dimineaţă atât de comune cotidianului ‘independent’.


pe vremea aceea, nici o stavilă din lumea asta sau de pe cealaltă nu-i putea sta în cale. căci domnul nea nelu era în stare să-şi lichideze fără milă toţi inamicii şi mai ales toţi amicii...