în puţinii ani care ne mai rămân după aceea, tragem câte o linie.
strâmbă şi nervoasă, de demarcaţie între realitate şi speranţe, între "să trecem noi şi de asta" şi "lasă, mă, că nu e chiar aşa de rău..."
la ce foloseste să nu încerci
un gând timid către mai bine, către un viitor de carton (placat cu termopane),
în această speluncă grandioasă şi fermecătoare, ostilă şi smintită, iluminată şi fastuoasă, decadentă şi permanentă, incurabilă şi insalubră, retrogradă şi meschină, de la capătul civilizaţiei?
la ce folosesc pasivitatea şi resemnarea
când există atâtea şi atâtea oportunităţi, când valoarea şi meritele altora sar în ochii unora ca o tumoră înmiresmată de primăvară?
când ignoranţa, mediocritatea, kitschul, nesimţirea şi mitocănia nu mai prezintă nici un pericol pentru societate…
la ce foloseşte să nu îndrăzneşti mult mai mult
de la volanul unui nissan, audi ori bmw, cumpărat în rate multe şi trendy, dacă toate drumurile duc la rroma. dar mai ales la ikea. în formaţie compactă, monolitică, precum spartanii. cu 3 sau 4 kilometri pe oră, dar cu sute de cai putere. nărăvaşi şi metalizaţi.
la ce folosesc toate acestea,
dacă, mioritici aşa cum suntem, ne-am născut pe-un picior de lemn, pe-o gură de canal, pe versuri de tudor gheorghe şi muzică lălăită de petrecere.
3 comentarii:
Ai dreptate maestre Panta. Vorba unui amic care a plecat timid la 70 de ani:
"Frumoase versuri scrie tara
De dimineata pana seara"
maestre dede,
poate amicul care a plecat dincolo la 70 si se plictisise de atatea versuri frumoase despre tara. poate a vrut omul sa mai scrie si altceva dimineata inafara de tampeniile pe care le visa seful lui burtos si negricios toata seara :)
sau crezi ca ma insel?
http://14februariehug.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu