primele femei din viaţa mea. 18 -

otrăvit cu miresme evadate din lecturile dezmăţate şi cu verbiajisme, mi s-a mai năzărit o dulcegărie. una dintre emanaţiile frivole de duminică seara, ironic-patetice, siropoase, obosite.
prin urmare...
primele femei din viaţa mea. multe, puţine, câte or ieşi la socoteală, plus sau minus câteva mai urâţele pe care le-am uitat.

să o iau cu începuturile, aşadar cu frageda pruncie,
când am intuit fără mari eforturi că sunt un tip aparte. eram, bag seama, romantic ca o curvă bătrână, ceva mai senzual decât un cleşte de scos cuie, de o inteligenţă ieşită din comuna primitivă (am învăţat tabla înmulţirii prin clasa a 4-a) şi deosebit de viguros - aproape cât woody allen şi puiu călinescu la un loc. cum, deja unu-i mort? în fine...
faptul că eram timid, zdrenţăros şi un pic bâlbâit, dar nu mai mult decât un tren accelerat gonind către constanţa, nu mai însemna mare lucru. important este că am avut mare trecere la damele de pică şi la cinciari (mai ales la şcoală)

prima şi prima dată cred că a fost aura. sau andreea. una cu a... (angelina? nu, nu cred). oricum, era o fetiţă de treabă, iar eu un curios din cale-afară. după-amiezele mă lua de mână şi mă ducea, hăt, tocmai la ghena de gunoi, unde, pentru că ţinea mult la mine, mă lăsa fără grai arătându-mi bijuteria ei. un fel de piersicuţă netedă, ghiduşă, delicată, ascunsă până atunci în chiloţeii ei albicioşi. desigur, nu aplaudam, dar mă bucuram ca un adult mare şi înghiţeam în gol.
la fel de pisicoasă era şi oana, al cărei fruct, mai copt şi acoperit cu puf fin şi gâdilicios, l-am admirat două sezoane mai târziu, când, liber de contract, mă transferasem într-un cartier mai select. în berceni. minunea ei părea înzemoşată şi moale ca o petală de muşcată.

apoi a început şcoala. a trebuit să car în spate ghiozdanul, iar în pantalonii de stofă bleumarin primii fiori ai iubirilor neîmpărtăşite. pe ea o chema mona lisa (ca-n tablou şi-n cântec...) şi se pupa în pauze cu popescu george şi cu iuri. era o pupăcioasă mică şi tare dulce, cu o figură uşor asiatică şi gene lungi, negre, arcuite, ca de păpuşă. nu prea era de nasul meu şi oricum ne-a părăsit în clasa a două. în locul ei a venit cristina. of, cristinica, cristinica... o drăcoaică de fată, sclipitoare, blondă, cârlionţată, subţirică şi bună dansatoare. avea ceva dintr-o contesă poloneză, iar privirea ei pătrunzătoare îmi sfredelea ficaţii. ne trăgeam ocheade şi-mi propusesem să o... când, în trimestrul următor, m-am trezit fără de ea. plecase din ţară şi, odată cu ea, se stinseseră şi iubirile răzleţe.

însă, cum spune şi nea piţi, asta e, viaţa merge înainte,
tot aşa s-au scurs încet alţi doi ani până într-a cincea, unde, în viaţa mea incoloră a apărut un miracol. iulia. cea mai frumoasă şi mai deşteaptă fată din lume, din şcoală, din clasă, din zilele şi nopţile acelor ani nemaipomeniţi, împovăraţi de tristeţi splendide şi reverii dulci-acrişoare, căci ne aflam în vremea cernobîlului, când iubirile aveau gust de iarbă verde şi dacie roşie îmbogăţite cu uraniu, vremuri în care, cum, necum, m-am îndrăgostit enorm de dânsa şi dânsa doar puţintel de mine şi în cele din urmă s-a lăsat întunericul ca o perdea fumurie de stele căzătoare şi am crescut şi m-am mai dezmorţit, ba chiar am început să umblu cu mai multe deodată, însă cea mai bună şi devotată prietenă îmi rămânea palma stângă, cu nelipsitele sofia loren, claudia cardinale şi raquel welch pe fundal, bine conturate, iar dacă n-am stat să le trec pe toate în caieţel precum florentino ariza a fost doar pentru că pe atunci nu ştiam că frumuseţea femeilor devine tot mai răpitoare odată cu trecerea anilor, mei, şi nici că odată ce ai simţit o săgeată în inimă şi o verighetă pe deget poţi iubi în ritm de bolero o singură femeie pentru tot restul vieţii.

p.s.
venind dinspre piaţă mai alaltăieri în amurg, dau să intru în scară, când calea mi-a fost tăiată de o căpriţă durdulie. săltând pe tocuri, domnişoara sprintenă, învăluită-n perle, parfumuri şi danteluri de culoarea smântânei mi-a zâmbit amplu alunecând întreagă într-o maşină neîndestulată şi învârtoşată.
cu coada ochiului am apucat să-i prind numărul de înmatriculare. era un număr destul de vag... ‘b 69 vag’