cu ce să încep? (la valse d' amelie)

cu ce să încep? cu concertul inclasabil al lui yann tiersen de aseară?

cu scuza că am virat la stânga când instructorul gică mi-a cerut la dreapta, pentru că în acel moment tocmai îmi povestea cât de tare era dumnealui pe vremuri de le tremurau chiloții de frică lui nuțu cămătaru și fane spoitoru - că doar au copilărit și golănit împreună pe străzile dosnice ale bucureștiului -
și cum adrian păunescu a rămas mut și a ieșit val vârtej dintr-o cârciumă, cu tot cu bodyguard, când instructorul cu care m-am pricopsit i-a spus bardului ia mai du-te-n p... mea, de poet, ca aici ascult ce muzică vreau eu, iar păunescu i-a replicat eu parcă te știu de undeva și nea gică i-a ținut piept și i-a tăiat-o scurt păi și eu te știu că, pe vremuri, stăteam pe nuștiucarestradă la numărul 6 iar tu la numărul 9 și ce, crezi că mi-e frică de tine și de bodyguardul tău, mânca-mi-ai p...?

cu faptul că am vrut să fac un interviu cu doi homleși, femeie și bărbat, care au ocupat de vreo lună o bancă de lemn, unde dorm, mânâncă și vând cărți jerpelite și când am ajuns la locul faptei, pe o ploaie meschină, femeia, învelită-n pături și acoperită c-un celofan, dormea dusă și n-am mai deranjat-o cu prostiile mele?
cu cele zece cărți pe care am început să le citesc în ultimele două luni și din care n-am terminat decât vreo două?
cu regretul că mă apropii de 35 de ani, de jumătatea vieții, și n-am lansat încă pe piață nici un prunc și de aceea întrevăd niște bătrâneți boeme dar întristoșate și fără sens?

cu fasolea pe care am mâncat-o ieri, că era post, deși pofteam ca un porc la o friptură în sânge cu gogonele din borcan?
cu gândul că va mai trece un Crăciun pe lângă mine fără să bag de seamă, preocupat cu probleme mărunte și efemere?
cu frustrarea că nu m-am apucat nici acum, când am atâta timp gol la dispoziție, de proust și de război și pace și de brecht și de musset și de mai știu eu care?

habar n-am cu ce să încep.
am să termin însă cu yann tiersen (mai mult abisal & depresiv decât dezlănțuit), care a evoluat prea repede de la muzica de film la experimental și post rock. care nu mi-a displăcut, chiar dacă a transformat-o pe simpatica amelie într-o punkeriță emo.