cu ce să încep? cu concertul inclasabil al lui yann tiersen de aseară?
cu scuza că am virat la stânga când instructorul gică mi-a cerut la dreapta, pentru că în acel moment tocmai îmi povestea cât de tare era dumnealui pe vremuri de le tremurau chiloții de frică lui nuțu cămătaru și fane spoitoru - că doar au copilărit și golănit împreună pe străzile dosnice ale bucureștiului -
și cum adrian păunescu a rămas mut și a ieșit val vârtej dintr-o cârciumă, cu tot cu bodyguard, când instructorul cu care m-am pricopsit i-a spus bardului ia mai du-te-n p... mea, de poet, ca aici ascult ce muzică vreau eu, iar păunescu i-a replicat eu parcă te știu de undeva și nea gică i-a ținut piept și i-a tăiat-o scurt păi și eu te știu că, pe vremuri, stăteam pe nuștiucarestradă la numărul 6 iar tu la numărul 9 și ce, crezi că mi-e frică de tine și de bodyguardul tău, mânca-mi-ai p...?
cu faptul că am vrut să fac un interviu cu doi homleși, femeie și bărbat, care au ocupat de vreo lună o bancă de lemn, unde dorm, mânâncă și vând cărți jerpelite și când am ajuns la locul faptei, pe o ploaie meschină, femeia, învelită-n pături și acoperită c-un celofan, dormea dusă și n-am mai deranjat-o cu prostiile mele?
cu cele zece cărți pe care am început să le citesc în ultimele două luni și din care n-am terminat decât vreo două?
cu regretul că mă apropii de 35 de ani, de jumătatea vieții, și n-am lansat încă pe piață nici un prunc și de aceea întrevăd niște bătrâneți boeme dar întristoșate și fără sens?
cu fasolea pe care am mâncat-o ieri, că era post, deși pofteam ca un porc la o friptură în sânge cu gogonele din borcan?
cu gândul că va mai trece un Crăciun pe lângă mine fără să bag de seamă, preocupat cu probleme mărunte și efemere?
cu frustrarea că nu m-am apucat nici acum, când am atâta timp gol la dispoziție, de proust și de război și pace și de brecht și de musset și de mai știu eu care?
habar n-am cu ce să încep.
am să termin însă cu yann tiersen (mai mult abisal & depresiv decât dezlănțuit), care a evoluat prea repede de la muzica de film la experimental și post rock. care nu mi-a displăcut, chiar dacă a transformat-o pe simpatica amelie într-o punkeriță emo.
17 comentarii:
Keep your head(lights) up. U'll do 'em all. Uite: http://www.youtube.com/watch?v=pz4dVof3mTc (intro-ul si versurile spun o poveste) :)
sa inteleg ca stii doar cu ce sa termini, dar ce vroiai sa incepi?.
chambord,
este posbil sa spuna ;)
dedes,
sa incep ceva nesfarsit. de pilda o california dreamin' :D
Panta, vreau să te cert pentru un singur lucru: regretul în privinţa lansării pruncului. Bătrâneţile boeme sunt superbe şi pline de sensul de a fi lângă un om frumos cu care să le împarţi. Asta înseamnă foarte mult. (Sper că-ţi dai seama că, până la final, tu rămâi cu cel de lângă tine, să vă umpleţi amândoi unul cu celălalt, pruncul pleacă la ale lui.)
Poţi să începi cu gândul că e timp.
PS: inspirată culoarea de pe fundalul blogului; ochelarii mei o apreciază din adâncul lentilelor.
cearta-ma. cearta-ma-bond :)
Ia-le pe rand si nu-ti fie teama de prea putin!
Voi fi intransigentă. Aşa cum sunt de obicei. :)
În ceea ce priveşte frustrările alea legate de cărţi - stăteam eu într-o zi şi mă gândeam la câţi/câte aş vrea să mai citesc. Şi apoi, făcând repejor un calcul în care am introdus la cunoscute vârsta pe care o am şi la necunoscute, pe celelalte, mi-am zis aproape sfătos: Hai, Bond, că ar fi ceva timp! :)
vorba ilenei, incet, incet le citim pe toate :)
Instructorul Gica este fascinant, fara gluma. Ar trebui o sectiune separata pt el. Poti sa-i faci o poza pe ascuns, sa vedem si noi specimenul?
o poza cu gica?! am tatonat terenul. i-am propus un eventual rol negativ intr-un eventual short. nu l-a atras ideea. ma tem ca daca ii fac o poza imi ia aparatul si da cu el de pamant. nu te joci cu domn' gica asta... :)
Fii diplomat: "domnu' Gica, as vrea si eu o amintire cu matale, ca tare mai esti priceput si e o placere sa te asculte omu' cand povestesti"..cum ar putea rezista?
este o idee, florine. fara o poza cu nea gica instructorul nu ma va crede nimeni ca acest personaj a existat :)
Panta,
poţi face din Gică un personaj memorabil într-un roman poliţist sau gen "Portocala mecanică"...
În altă ordine de idei, mă bucur pentru tine că eşti atât de tânăr... Ai tot timpul din lume ! Eu ce să mai zic ? Mă gândesc de multe ori să las totul baltă şi să fug la un schit şi să folosesc timpul care mi-a mai rămas pentru a scrie, în linişte, ceva mai de soi... Dar cine ştie ce surprize voi avea acolo, din partea "taicilor" !
Adevărul este că Gică merge în orice fel de roman...
serban,
se exagereaza cu taicii. presa chiar nu mai are ce scrie. si in biserica sunt si multe uscaciuni ca in orice padure, dar parca prea se doreste cu orice pret discreditarea acestei institutii.
gica merge de personaj, desigur, mai ales ca tot ce ai de facut in cazul lui este sa tii deschis un reportofon cateva zile. romanul se scrie singur :)
ar fi insa prea facil :D
Poti sa incepi cu orice si sa termini cu ceea ce iti doresti :). Timpul inca este de partea ta
buna sa-ti fie inima domnisoara T! ca frumos le mai spui (din suflet) :p
Trimiteți un comentariu