sâmbătă, 22 noiembrie 2008

love will tear us apart. control

‘existența... ce importanță are?
eu exist în cel mai bun mod posibil,
trecutul meu e acum parte din prezent,
iar prezentul mi-a scăpat de sub control’

așa începe control, filmul lui anton corbijn (3 premii la cannes).

filmul de debut al celebrului fotograf de origine olandeză, regizorul memorabilelor videoclipuri și concerte depeche mode, u2 sau metallica
un film alb-negru despre lumina și întunericul din mintea lui ian curtis – solistul vocal și compozitorul trupei joy division.

talentul lui corbijn de a crea povești extraordinare din doar câteva cadre este remarcabil. există în film o succesiune de secvențe, aproximativ 100 de secunde, care spune mai multe despre ian curtis decât ar fi reușit-o un roman întreg (eventual oferit joia, gratuit, de cotidianul adevărul):

- ian iese din casă, se urcă în dubița colegilor de trupă și pleacă. trece razant pe lângă debbie, soția îngrijorată care se întoarce de la magazin cu copilul. câteva străzi mai încolo oprește să o ia pe annik, femeia care i-a bulversta viața și de care s-a îndrăgostit ca un școlar. o sărută duios și se prelinge în îmbrățișarea ei. debbie e singură acasă, ține în brațe copilul și leagănă pe pleoape telefonul fix. care uită să mai sune. mașina revine în același loc, ian coboară absent, debbie îl așteaptă cuminte în pragul ușii. se îmbrățișează și intră în casă -
totul într-un minut și jumătate.

* sam riley – care interpretează toate piesele din film (ca și joaquin phoenix în walk the line) este fascinant, aproape sublim în rolul lui curtis – un ian curtis pasionat de david bowie, sex pistols și iggy pop, "sunetul muzicii", wordsworth și manchester city.
* samantha morton (debbie) – absolut sclipitoare. perfectă (ca nadia). generează alternativ emoție și camp electric de înaltă tensiune în jurul ei. la fiecare replică sau privire aruncată către spectator.
* ana maria lara (annik) – de o frumusețe mușcătoare aici. că doar e româncă. mai expresivă și răpitoare ca niciodată.

nu cred că exagerez dacă spun că de la ‘amadeus’ și ‘walk the line’ nu am mai văzut un film biografic atât de intens, atâta poezie, tristețe și disperare pe fiecare centimetru de peliculă.

într-o zi de 18 mai, la numai 23 de ani, ian se sinucide, debbie îmi sfâșie timpanul cu țipătul ei de durere, annik își reprimă un pârâiaș de lăcrimioare, iar câțiva critici bățoși cad în extaz:
“electrifying”empire
“superb”the guardian
“extraordinary”the independent
“incredible”q
“the coolest british film of 2007”the independent

deși nu îi pot contrazice, am impresia că aceștia nu au înțeles mai nimic din filmul lui corbijn.

10 comentarii:

Anonim spunea...

inca nu am vazut filmul. dar tocmai m-ai convins tu sa-l vad :)

pantacruel spunea...

si eu il aveam pus la murat de vreo 6 luni.
așa le fac la toate, în ultima vreme. mă fac că le ignor mult și bine până când își pierd orice speranță. și apoi țuști pe ele! ca să se învețe minte ;)

Doamna D. spunea...

îmi dau seama din puţinele secvenţe pe care ni le oferi dumneata aici că filmul în cauză e unul care te lasă cam năuc la final, e aşa sau nu e aşa?

pantacruel spunea...

ma lasa intins la podea, la picioarele arbitrului. el numara si eu fredonez 'love will tear us apart' in continuare :)

Carmen spunea...

da, filmul este superb...l-am vazut acum ceva timp, vreo cateva luni, si cand a disparut si ultimul cadru de pe ecran, am ramas blocata cateva minute incontinuu.

sa nu mai zic ca "love will tear us apart" m-a obsedat zile intregi, iar acum imi "obsedeaza" telefonul :P

pantacruel spunea...

suntem o natie de obsedati. sunt de acord cu tine :)

Anonim spunea...

Am pandit mult filmul asta, l-am asteptat cateva luni; stiam povestea lui Curtis, stiam istoria Joy Division (aka New Order, dupa sinuciderea lui Ian), dar emotia pe care am simtit-o cand am vazut filmul nu a fost alterata absolut deloc de faptul ca "aveam datele".

Iar dupa ce s-a terminat filmul, stii ce am facut? Nu, nu mi-am umplut playlistul cu Joy Division, ci am bantuit internetul cautand informatii despre fiica lui Ian. Am aflat ca-i fotograf, ca-i un om modest si cuminte si am rasuflat usurata. :)

pantacruel spunea...

:) excelent, umma.
la asta nu m-am gandit. eu stiam melodia dinainte, imi placea si asteptam filmul. pe care apoi l-am tot amanat:)
de fetita lui ian curtis chiar uitasem cu desavarsire... merci pt informatie
si mai ales pt vizita! ;)

Anonim spunea...

Am văzut sau am simţit... Nici nu ştiu exact cum să mă exprim…n-o să mai zic nimic…

pantacruel spunea...

de ce sa nu mai zici nimic? chiar tu, fauritoarea de imagini? ;)