pustoaicele lui saramago

citeam carticica lui saramago (subtirica, cu litere mari si rotunde pentru studente), farame de memorii, pe care eram gata sa o declar nula si fara gust, cand tocmai am dat peste un episod erotic din copilaria scriitorului portughez, nobelizat in 98.
cateva pagini mai incolo, m-am delectat cu o noua secventa candida din viata tanarului jose, care se va apuca destul de tarziu (la 55 de ani) sa scrie romane.
am priceput imediat ca am in fata o biografie sanatoasa si destul de suculenta a unui povestas innascut.

‘in ce-o priveste pe domitilia, am fost prinsi, intr-o zi, ea si eu, in acelasi pat, jucandu-ne asa cum se joaca mirii, activi, curiosi in legatura cu tot ce exista in alcatuirea corpului ca sa fie atins, penetrat si framantat. ma intreb ce varsta aveam la vremea aceea si cred ca vreo unsprezece ani sau poate ceva mai putin. indraznetii au incasat niste palme la fund (...) imi amintesc ca stateam pe balconul din spatele casei, pe vine, cu fața bagata intre drugii grilajului, plangand, in timp ce domitilia, in celalalt capat, imi tinea companie in varsatul lacrimilor.
dar nu ne-am indreptat

cativa ani mai tarziu, eu locuiam la numarul 11 pe rua padre sena freitas, ea s-a dus s-o viziteze pe matusa conceicao si intamplarea a facut ca nici matusa, nici unchiul si nici parintii mei nu erau acasa, fapt multumita caruia am avut timp din belsug pentru apropieri si cercetari care, desi n-au mers foarte departe, au lasat amintiri de nesters si unuia, si ceilulilalt sau cel putin mie, caci si acum o vad goala de la brau in jos(...)’