marți, 16 februarie 2010

capote, teoreticianul (2)

'asa cum unii tineri exerseaza la pian sau la vioara patru sau cinci ore pe zi, tot astfel ma jucam si eu cu hartiile si cu penitele mele.
cele mai interesante scrieri din acea vreme sunt observatiile simple, pe care le notam zilnic in jurnal. descrierea uniui vecin. transcrieri lungi, cuvant cu cuvant, ale unor conversatii auzite intamplator. barfe locale. (...)

in 1948 am publicat un roman: alte glasuri, alte incaperi. a fost bine primit de critica si a ajuns bestseler. unii au expediat cartea ca pe un accident aberant: "e uluitor cum cineva atat de tanar poate scrie atat de bine". uluitor? doar scriam toata ziua buna ziua de paisprezece ani! totusi romanul a fost un final multumitor pentru primul ciclu al vietii mele'

2 comentarii:

dana spunea...

Asta e magic la Capote. Munceste enorm pentru a lasa impresia de natural, de simplitate. Cu sange rece a fost condiderat primul roman "jurnalistic" din literatura. Dar e doar un joc al lui Capote. Naturalul sau e consecinta unei munci precise, a unor tehnici discrete, a unor artificii literare, pana la urma. Nimic nu e intamplator. Asta nu o pot intelege asa-zisii nostri minimalisti, mizerabilisti, douamiisti care vor sa redea "realitatea".

pantacruel spunea...

secretul e simplu. fara munca (in draci!) nu iese nimic :)