am avut astazi o discutie, interesanta de altfel, cu un amic si mi-am adus aminte de ceva f simpatic (si atat de actual) citit in ultimul nr al dilematecii. mai exact, despre o scurta insemnare a lui g.m. cantacuzino de pe la 1940, vara, din revista 'simetria'..."ce e un mitocan?
el nu reprezinta o categorie sociala, dar se regaseste abundent in toata societatea romaneasca si ia toate aspectele, exercita toate functiile, e omniscient si vesnic prezent in treburile romanesti.
mitocanul nu e nici mahalagiul zgomotos, burta verde, fericit de a trai, nici chefliul superficial.
mitocanul e ingamfatul zeflemist si sceptic, care rezolva orice problema, oricat de grava, cu un spirit vulgar. mitocanul s-a nascut suparat si contra! contra oricarei initiative, contra optimismului, contra eroismului. e patriotard, cu toate ca e antipatriot, e amoral, dar sever, e obraznic si las..."
16 comentarii:
wtf, ceea ce vad eu in fotografia asta (si sper sa nu fie real)e mult mai mult decit mitocanie. e cruzime ce denota dereglari psihice.
zici ca'i cateau mea, aceeasi rasa doar ca a mea e deocamdata mai mica & nu'i legata.
da chiar - ce ciudat e legata asta.
unde dai si unde crapa... :D
poza era de decor si de sezon： zapada, nameti, pași apsati si dâre lungi, les liaisons dangereuses etc ;)
@pantacruel: pardon?
Sa inteleg ca amicul corespunde exact descrierii. Totusi nu pricep cum poti fi amic cu un astfel de om.
claude,
pai, spuneam de bietul catelandru. nu prea are treba cu mitocanii, e doar asa un fel de metafora vizuala ;))
dedes,
sa traiesti stimabile! cum ma stii, am multi amici, unii mai mici, alti mai mari, toti insa, pana la unul, pisicheri a-ntaia... :))
iar discutia cu respectivul (nu dau nume, persoana cunocuta!) a fost, cum am spus de altfel, interesanta ;)
oricum, dupa acest frumos portret poti fi sigur ca va evita sa mai poarte, cu tine, discutii, fie si interesante.
dedes,
ar putea fi si autoportret, n-avem de unde stii :) ce stiu sigur este ca amicii mei nu sunt suparaciosi! asta ar mai lipsi... caci unii au simtul umorului, iar altii al amorului - fiecare dupa posibilitati.
cert este ca soțietatea romaneasca ramane neschimbata de secole. eu doar am tras concluzia, vorbele si ’portretul mitocanului la maturitate' apartin, desigur, lui gm cantacuzino ;)
@pantacruel: poate n-am baut eu suficient, dar de cind ilustratiile la un text n-au nici o legatura cu textul respectiv? ma dau batut ;_)
la mine nu au.
dar nu-mi place ca te dai batut! ;)
@pantacruel: ma dau batut in a intelege cum iti alegi ilustratiile la texte, nu in general ;_)
sa speram ca vei lasa pe altcineva sa ilustreze coperta la viitorul tau roman ;P (aici sunt cam mitocan)
claude,
aici mi-a placut cum ai brodit-o (sincer) :)
ai fost pe subiect si, in plus, ai avut si un pic vizionarism, in sensul ca romanul nu avea in plan (si) o coperta ;p
ei! urmarind darele, putem trage speranta ca cel putin cainele nu a fost tarat, ci asezat cu multa grija....au fost stilati si grilulii, domnule, cei cu ideea. asa, sa ne tina de cald.
dana,
mitocanii douamiisti umbla de regula cu manusi :)
versati douamiistii astia! de nerecunoscut!
ar mai fi o ipoteza, dar nu-mi scot manusile sa-mi bag mana-n foc. ma gandesc ca potaia inghetata a fost fragezita putin inainte de a ajunge pe tarabe, la obor, de paste.
Trimiteți un comentariu