'romanul care pare un film de m. night shyamalan, dupa un scenariu de gala galaction & d.r. popescu'

trebuie neaparat sa citesc si eu nebunia asta de roman. ba nu, simt ca mor, daca nu-l gasesc repede pe undeva!

(...) cea mai mare nedumerire personala din anul editorial 2008 il reprezinta mediocrul roman al doinei ruşti - 'fantoma din moara'. incercarea de parabola fantasy din cumunism, intr-o formula blogmoderna chinuita (scriam atunci ca romanul parea povestirea unui film de m. night shyamalan, dupa un scenariu de gala galaction in colaborare cu d.r. popescu), 'fantoma din moara' a fost, de altfel, premiat de usr drept cel mai bun roman al anului(...)

m. chivu (dilema veche 28 apr - 5 mai 2010)

anii au trecut, ruşti a mai scris o carte - 'camasa in carouri', iar chivu, din nefericire pt doamna doina, a gasit-o si pe asta la librarie. sau poate ca scriitoarea a vrut sa-i faca in ciuda criticului. nu vom afla niciodata.

'(...) de data aceasta, doina ruşti este doar epigonul lui mircea eliade, dar felul in care-i copiaza literatura fantastica (vreo unsprezece povestiri ridicole si stravezii) este lamentabil.
(...) o calitate insa tot au compunerile dupa eliade ale doine ruşti: sunt atat de schematice si de explicite, incat profesorii de literatura le pot preda elevilor cateva procedee ale literaturii fantastice fara teama ca nu vot fi intelese.'

m. chivu (dilema veche 28 apr - 5 mai 2010)

descartes (adagiu)

o lălăi, deci subzist.

glorious bastard (the special none)

cuvinte potrivite / nabokov + llosa? nici vorba...

"(...) zice ca penisul tau e un varieteu. zice ca are personalitati multiple. sustine ca vrea sa-l adopte.
acum, ca traiesti intr-o asemenea intimitate cu ea, gwyn ti se pare o persoana usor diferita de cea pe care o stiai de o viata intreaga. e deopotriva mai amuzanta si mai lasciva decat ti-ai inchipuit, mai vulgara si mai idiosicratica, mai patimasa si mai jucausa si tresari afland cat de mult ii place vocabularul obscen si argoul bizar al sexului.

cuvintele obisnuite din vocabularul secolului XX n-o intereseaza. de pilda, evita expresia a face dragoste, preferand substitute mai vechi si mai nostime, precum tavaleala, degustare si scarmaneala. unui orgasm bun ii spune ‘scuturator de oase’. funduletul ei e popou. zona genitala e despicatura, pizdulice, pizdet. sânii sunt ţâţe si ţâţişoare, fetele ei gemene. de la un moment la altul, penisul tau e un burlan, o lopata, o sorbeala, o sulita, un sfredel, un extinctor, un calmant, un lancelot, un paratrasnet, un charles dickens.

cuvintele o excita si o amuza si, de indata ce-ti revii din soc, te simti si tu excitat si amuzat. totusi, atunci cand se apropie de orgasm, revine la substitutele contemporane, recurge la cele mai simple si mai grosolane cuvinte din vocabularul englezesc ca sa-si exprime sentimentele. pizda, pasarica, a fute. fute-ma, adam. iarasi si iarasi. fute-ma, adam. o luna intreaga esti prizonierul acelui cuvant, prizonierul voluntar al acelui cuvant, intruchiparea acelui cuvant. traiesti pe taramul carnii si paharul tau e plin. bunatatea si indurarea te vor urma negresit tot restul zilelor.
totusi, tu si sora ta nu vorbiti niciodata despre ceea ce faceti (...)"

paul auster, 'invizibil' (2009)

father & son

- father
- yes son?
- i want to kill you

bani de medicamente / "s'il vous plait, messieurs"

ascultam barcarola lui offenbach si ma uitam pe fereastra, cand am vazut un batranel, trecut bine de 70 de lei pe luna, de-a dreptul intransigent. cerşea ca sa-si cumpere medicamente, cel putin asa mi-am imaginat, si l-am imortalizat. abia la sfarsit, dupa ce am montat filmuletul, mi-am dat seama ca unchiasul dansa româneşte.

v.w.

virginia woolf’s writing table, sussex, england, 1967

pseudo-necrolog / ne lasa domnu' sergiu?

mosneagul filmului romanesc a cazut pe scari si a facut buba-mare. din nou. nu era tocmai beat, dar nici nu (prea) l-a impuscat nimeni pe la spate - asa cum tot viseaza maestrul cel octogenar inca de la ultima pravalire (cascadorie?) pe scari. busitura la fel de spectaculoasa ca si aceasta, de altfel. si pentru ca tot veni vorba, daca in urma cu doi ani, domn' sergiu a avut noroc cu caru' - doua crapaturi pe teasta, doua interventii chirurgicale pe creier si, mai apoi, o comedie aproape porno cu jojo-, de data asta s-ar putea sa aiba noroc cu dricu'. dar sa nu anticipez, sa nu fiu cinic.

asa ca pana mai vedem ce si cum, pana cand comisarul moldovan se va hotari daca ne lasa (in sfarsit) sau nu, in minimalismul nostru,
il las pe supravietuitor, pe mister clint adica - omologul si rivalul sau din america - sa-si savureze momentul de glorie pe care, nu ma indoiesc, il asteapta de atat amar de vreme.

autopromo / vivir para contarla

video

j.d.

holy fucking shit! / fratii mei grei (de cap) + konchalovsky

1. ca un tampit & intarziat ce sunt, am aflat azi dimineata - la 'ce se-ntampla doctore?', pe protv (in timp ce-mi preparam cafeaua), de ce in clasele primare eram elevul cel mai retrograd. adica de ce nu reuseam si eu sa asimilez (sub nici o forma) lucruri atat de simple precum cititul, scrisul si socotitul, de ce aveam tulburari de limbaj, atenţie, motricitate, percepţie, memorie, orientare în spaţiu şi timp.
am aflat ca toate aceste nenorociri nenorocite care mi-au amarat copilaria si adolescenta n-ar fi fost nicicum efectul lipsei de vointa, leneviei sau prostiei. cica, pur si simplu eram un holy fucking shit de dislexic, in mama ma-sii!

supararea mi-a trecut imediat, cand am priceput (destul de anevoios) ca la fel de dislexici si grei de cap au fost si fratii mei mai mari: einstein, edison, agatha christie, jules verne, g.b. shaw, h.c. andersen, tom cruise, stallone (la asta ma asteptam), robin williams, john lennon, picasso si dementul de leonardo da vinci.

2. ieri, am vazut 'in slujba lui stalin' (la scala). l-am asteptat doar vreo 20 de ani, dupa ce il auzisem pe matusalemicul tudor caranfil laudandu-l, intr-o toamna, la 'varstele peliculei'. un film - mai mult fresca istorica, patos si lacrima decat emotie & comotie artistica - de konchalovsky, cu
tom hulce si bob hoskins, despre proiectionistul lui djugaşvili. caci, dupa cum se stie, iosif vissarionovici, asa ucigas si odios cum era, era totodata un nemaivazut bibliofil & cinefil.
la final, spectatorii au aplaudat ca pe vremuri, cand binele invingea raul intr-un happy end rascolitor. nu m-am prins daca aplauzele erau din inima sau la misto, dar, se pare, ca nici iosif vissarionovici stalin, nici andrei konchalovsky nu prea aveau stofa de dislexici.

cand 's-a bagat porno' la luceafarul / ce n-a vazut (nici) gorzo!

am dat ieri peste un gorzo, care mi-a amintit de o iarna tare hot. aveam 16 ani pe atunci si o droaie de hormoni prin cap.

<'intr-un instantaneu semnat de eugenia voda si datat 7 februarie 1991, vedem cum "in prima zi de proiectie, fidelii luceafarului si-au lasat balta toate interesele si au luat puhoi cu asalt, cinematograful. in strada, bisnitarii isi vindeau cu frenezie unii altora bilete: 1 dolar - un bilet, 3 marci - doua bilete. posesorii de bilete pe valuta plus posesorii de bilete pe lei plus neposesorii de bilete s-au impins cu totii, "inainte!" - nu va jucati cu imperiul simturilor, tovarasi! - si au zdrobit oranduiala cea cruda, au invinetit personalul, au spart tot ce se putea sparge - vitrinele cinematografului, sticla de la usi -, au calcat totul in picioare, ca sa dea navala, claie peste gramada, in sala"

aceasta a doua revolutie a fost provocata de un film distribuit la luceafarul cu titlul 'nu vreau porno'. daca un pustnic intelept, de mult timp rupt de lumea asta pacatoasa, ar fi ales acel moment ca sa coboare din varful sau de munte, in mijlocul bulevardului, cu siguranta ca ar fi deplans capetele si geamurile sparte, dar oate ca, in adancul sufletului, s-ar fi bucurat sa vada atatia oameni drepti, veniti sa sustina cu piepturile, pumnii si coatele lor virtuoase un manifest anti-porno. eu n-am vazut 'nu vreau porno', dar, pe baza informatiilor de care dispun , se pare ca era o biata comedie de moravuri (si poloneza, pe deasupra), deci sunt dispus sa-i cred titlul pe cuvant (...)' >
andrei gorzo

eu, insa, ma aflam la datorie in acele zile de februarie. am rabdat gerul si coada infernala, am apucat un bilet si am ajuns in sala aproape teafar (o mica zgarietura pe glezna si o contuzie la ochi). din nefericire (frustrare mai mare nici ca se putea), n-am vazut nici macar o singura scena de sex ca lumea. din cand in cand, cate o dama in curu gol (mai toate durdulii si ale dracului de sfioase) se plimba ca proasta prin cadru si refuza orice propunere bine intentionata.
un an sau doi mai tarziu, in urbe la noi a venit 'basic instinct' - sharon stone mai apetisanta si mai fara chiloti ca niciodata. din nou bisnita, din nou bataie pe bilete, dar degeaba... n-a mai fost ca 'prima oara in viata'.

la naiba, astia chiar sunt fratii nostri...

la fiel die creiativi, prietienosi, petriecarieti (yeeea!) si viéseli.
(noroc ca sunt la mare distanta de casa)

biblioteca lui hitler

biblioteca lui hitler (apropo, 'la multi ani, adi!') avea o sectiune militara (aproximativ 7.000 de volume), una artistica (arhitectura, teatru, pictura si sculptura), precum si o sectiune speciala dedicata lucrarilor de astrologie si spiritism din toata lumea.
in colectia sa inedita de 16.000 de volume existau si numeroase carti dedicate nutritiei si dietelor, dar si peste 400 de volume religioase(!). hitler detinea, de asemenea, in jur de 1000 de carti de fictiune, multe dintre ele 'maculatura' si romane politiste.

cartile sale preferate erau 'robinson crusoe', 'coliba unchiului tom', 'calatoriile lui guliver' si 'don quijote'

biblioteca lui noe

'ia imaginează-ţi cartierul sumbru care găzduieşte filosofia germană, parcul infinit, cu castele şi biserici, unde repauzează literatura engleză; bulevardul tăiat în apropierea unei plaje între faleză şi junglă, unde se lăfăie literatura sud-americană; forme solide şi zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite şi aromate în care ne aşteaptă literatura rusă şi cinghiz aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele şi povestirile lui poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărţilor lui baudelaire, rimbaud şi verlaine;

case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă şi renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărţile suedeze, norvegiene, finlandeze şi daneze; o tavernă, lângă nişte ruine albe de marmură, literatura greacă; locuinţe mari văruite, ce pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... si geamurile întregului oraş să sclipească nefiresc de puternic... intr-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. karamazov, hamlet şi ceilalţi şi-ar găsi şi ei, în sfârşit, pacea sufletească.'
serban tomsa, 'biblioteca lui noe'

biblioteca lui borcea

in urma cu ani buni, inainte ca borcea cristian sa-si asorteze costumul la trabucul cubanez si dinu cornel sa termine de citit monumentala 'scrisoare a lui n. titulescu adresată lui m. litvinov', seful de astazi al lui dinamo l-a invitat pe amicul sau procuror-filozof-antrenor-administrator-delegat in noua sa casa-minibloc. maestrului dinu i-a placut nevoie mare mica bijuterie a lui borcea, insa, la final, ganditorul din soseaua stefan cel mare a ramas putin pe ganduri, in slow motion ca in filmul '300 - eroii de la termopile'. in acele clipe, chiar si un vanzator de butelii ar fi putut observa ca ceva nu este in regula.

mister, ce parere aveti? a ranjit inimosul dinamovist. totu-i bine, mai, cristi, dar..., a bolborosit carturarul-teoretician intre doua rotocoale alambicate de fum. dar...?, a bulbucat ochii cel care se (tot) pregateste pentru champions league. dar... ii lipseste ceva, a punctat misterios domnu' cornel.
borcea cristian a turbat inopinat, ba chiar i-au curs cateva bale de uimire, dar a reusit sa-si tina emotiile in lesa. temandu-se pentru o clipa (o clipa mai lunga decat un sezon ratat) ca ochiul vigilent si pervers al versatului oaspete a sesizat lipsa carpetei cu 'rapirea din serai', a intrebat sfios, cu glas stins: vai de capul meu, mister, dar ce-i mai lipseste? raspunsul neasteptat al lui dinu l-a lasat nauc pe tanarul conducator de haita: ‘ai ditamai casa, dar n-am vazut nicaieri vreo carte, ceva de citit...’.

in dimineata urmatoare, borcea si-a cumparat o biblioteca inalta (cea mai inalta pe care a gasit-o la mall), din lemn masiv, cu scara si usi dosnice - pentru raritati, iar pana seara a transferat trei patrimi din cartile de la diverta (rafturile de la intrare si toata aripa dreapta).

biblioteca lui borges

viziunea lui cyrano de bergerac

in 1649, cyrano de bergerac a scris despre o calatorie de-a sa pe lună (stiu asta de la amicul p.a.).

oamenii pe care cyrano i-a intalnit acolo aveau patru metri inaltime si mergeau in patru labe. acestia vorbeau doua limbi diferite, dar nici una nu avea cuvinte. prima, folosita de oamenii de rand, era un cod complicat de pantomima, in timpul careia toate partile corpului se miscau incontinuu. cea de-a doua limba era vorbita de clasele superioare si consta in sunete pure, un zumzet complex, dar nearticulat, care semana foarte bine cu muzica.

oamenii de pe luna nu inghiteau mancarea, ci o miroseau. banii lor erau poezie - poeme adevarate, scrise pe bucatele de hartie a caror valoare era data de calitatea poemului. cel mai grav delict pe luna era virginitatea si se considera ca o persoana are un caracter cu atat mai nobil cu cat are nasul mai lung. desigur, oamenii cu nasuri scurte erau castrati, caci lunaticii preferau sa dispara ca rasa mai degraba decat sa fie siliti sa traiasca in uratenie. de asemenea, existau acolo carti vorbitoare si orase ambulante.

penisuri de bronz atarnau de taliile barbatilor precum sabiile razboinicilor de odinioara. un lunatic ii explicase vizitatorului, ramas perplex, cum vine treaba: 'oare nu e mai bine sa iti cinstesti uneltele vietii decat pe ale mortii?'. pentru ca cyrano era atat de mic, oamenii din luna il luau drept un papagal fara pene. la sfarsit, un negru l-a azvarlit inapoi pe pamant, ca pe un anticrist.

trois prophètes (audiard, weill, brecht)

forta minunabilului film al lui jacques audiard sta si in finalul dichisit-melancolic in care tanarul malik, devenit (in inchisoare) unul dintre capii crimei organizate din marsilia, este eliberat. tot atunci este eliberat si cantecelul ‘mack the knife’, compus de kurt weill pentru bertolt brecht.

'un prophete' (scena finala, 'mack the knife')

deci, cum spuneam...

azi, librarie (sadoveanu + carturesti), doua mii de carti vizualizate, doua cumparate ('un om in intuneric' + 'invizibil'), un singur ales (paul auster).

deci, cum spuneam,
weekendul asta am ce citi :)

automatisme livresti. update (de ce-mi place auster)

treceam ieri prin cora, cand, fara nici o intentie, fara nici o premeditare, aproape fara sa-mi dau seama am aruncat in cos un roman de-al lui paul auster, 'palatul lunii' - pret ingust, continut vast, aruncare de 3 puncte reusita. ajuns acasa, am tras concluzia (corecta pana la un punct) ca auster & capote sunt, in acest moment, scriitorii pe care ii cumpar din inertie, instinctiv, automat.

mi s-a mai intamplat asta pe vremuri. mai intai, parca, cu llosa & borges, apoi cu kafka & aitmatov, mai apoi cu marquez & mc ewan si mai incoace cu houellebecq si grass.
asa ca astept cu nerabdare urmatoarea 'serie'!

***
de ce-mi place auster? (poate si) pentru fragmente (bijuterii) ca acesta:
'(...) fiind genul de om care viseaza mereu sa faca altceva decat face, nu putea sa exerseze la clarinet fara sa ia cand si cand o pauza in care sa rezolve in minte o problema de sah, nu putea sa joace sah fara sa se gandeasca la rateurile echipei de baseball chicago cubs, nu putea iesi la o plimbare in parc fara sa se gandeasca la vreun personaj minor din shakespeare, iar apoi, cand ajungea in sfarsit acasa, nu putea sa se aseze cu cartea in brate mai mult de douazeci de minute fara sa-i vina chef sa cante la clarinet (...)'
paul auster ('palatul lunii', pag 14)

keyser söze

cine e keyser söze?
'se presupune că e un turc. unii spun că tatăl lui era un german. nimeni nu credea că există cu adevărat. dealtfel, cea mai mare realizare a diavolului este că a convins lumea că nu există.

mi-au spus o poveste despre el, petrecută în turcia, pe care am crezut-o. o bandă de unguri voiau să-şi facă propria lor mafie. şi-au dat seama că pentru a fi puternici nu le trebuie arme, bani sau mulţi oameni. le trebuie doar curajul de a face ceea ce alţii n-ar avea curajul să facă. după o vreme, au devenit puternici şi au venit după söze. pe atunci era la început. se spune că doar făcea trafic de droguri.

au venit la el acasă într-o după-amiază ca să-l convingă să le paseze lor afacerea. când s-a intors acasa, şi-a găsit nevasta violată şi copiii ţipând. ungurii ştiau că söze este dur, nu era de glumit cu el. aşa că i-au arătat că şi ei vorbesc serios. i-au spus că vor teritoriul lui, impreună cu toată afacerea.

söze s-a uitat la chipurile copiilor si sotiei si le-a arătat acelor bărbaţi puternici ce înseamnă cu adevărat puterea. le-a spus că mai bine îşi vede familia moartă, decât s-o lase să mai trăiască după o asemenea zi. l-a lăsat pe ultimul ungur să plece. a aşteptat ca ai lui să fie înmormântaţi şi apoi a pornit pe urmele celorlalţi. le-a omorât copiii. le-a omorât nevestele. le-a omorât părinţii şi părinţii prietenilor lor. a dat foc caselor în care locuiau, prăvăliilor în care lucrau, a omorât oamenii care le dăduseră bani şi după aia, uite-aşa... a dispărut!'
(the usual suspects)

george vasilievici (fragment)

dimineata, mi-a sarit in ochi o sinucidere. un scriitor constantean tanar (32 de ani), mai mult poet decat romancier (5 volume de poezie si un roman - 'yoyo', publicat integral numai pe internet). in plina primavara, la sfarsit de saptamana luminata, george vasilievici si-a pus un fular la gat si s-a spanzurat in balconul locuintei sale.
am aruncat, din curiozitate, o scurta privire pe o farama din romanul sau, care nu parea deloc rau.

(...) Cris. Energie concentrată la tub mic. Asta îl caracterizează. Pentru că asta este el şi tot ce îl reprezintă. Asta mă aşteaptă. Cris chel sau creţ ciufulit cu ochii sfârâindu-i în capul plin de blocuri, morminte, sicrie, flori crescute din biblii, valuri, cuţite înfipte în inimă de roboţel, cuţite în lună, oase, ciupercuţe, lacrimi, avioane sau răsărituri văzute cu tot cu orbita din care sunt privite ce devin rapid tablouri greu de suportat pe care în ciuda acestui fapt le vrei obligatoriu. Cris este timbrul lins şi lipit direct pe scrisoarea din plic. Pâinea noastră cea de astăzi. Nu îl întâlneşti niciodată ieri sau mâine. Îl vezi mereu acum şi atât. Dacă nu îl ai în faţa ochilor, înseamnă că a murit. În rest Te Rog. E bine. Orizontal. Adio. Şi nu suntem la Locul Faptei. Mă primeşte în atelierul său, care este şi dormitor şi sufragerie şi bibliotecă şi loc pentru chefuri la care oamenii îşi rup creierii. Aici istoria se întrerupe brusc pentru un moment istoric. Am dinţii încleştaţi. – Cine îmi împrumută puţină salivă să pot vorbi cu omul ăsta de treabă? – Cine îmi poate separa ideile, cuvintele, unele de altele? – Şi stingeţi lumina! Cris mă vede şi îmi zice: – Asta îţi trebuie! Apoi îmi îndeasă-n bot un joint rău de tot care mă muşcă de creier. De şolduri, de glezne. Ştiu cine a câştigat ultimele trei premii oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal. Ştiu scorurile ultimelor douăzeci de finale ale Ligii Campionilor şi numele marcatorilor. Ştiu şi celelalte premii...– Ce nu ştiu? – Pe voi nu vă ştiu. (...)
'yoyo' (fragment), george vasilievici.

*****
p.s.
observ, nu cu mare bucurie,
ca blogul asta incepe sa devina un fel de ferpar.

lumea (ne)vazuta de nea ion

nea ion, omul de serviciu, bantuie in jurul scarii catu-i ziulica de lunga. n-are familie si nici bani de chirie asa ca locuieste la uscatorie, langa casa liftului si este recompensat cu 250 de lei pe luna.
in ziua de salariu isi cumpara doua pachete de tigari si o tarie ieftina, iar ce-i mai ramane pune de-o parte sa-i ajunga pana luna urmatoare.

cand il intalnesc, dimineata, imbracat in aceleasi haine scurte (căpătate) si de culoare incerta, il salut mecanic. imi raspunde oprindu-se in loc si plecandu-si usor capul ca si cand s-ar scuza. modestia si blandetea lui de bunic beat ma ispitesc sa-i spun povestea omologului si tizului său ion b (care vinde acum, la londra, colaje cu 5.000 de euro bucata), ajuns celebru peste noapte. aman insa si-l intreb doar ce mai face. se lumineaza la faţă şi-mi raspunde ca e bine "multumita lui Dumnezeu şi milei locatarilor", care-i ofera resturi de mancare. odata, un vecin i-a dat de pomana un aparat de radio care, de atunci, ii tine de urat zi si noapte.

de Paste a adormit bustean, ghinionul lui. nu l-a auzit pe hotul care s-a furisat in casa liftului si a furat bobina lasandu-ne fara ascensor. locatarii s-au enervat atat de tare incat si-au zis ca asta a fost picatura care a umplut paharul. omul de serviciu nu banuia ca la finalul lunii va avea o mare surpriza si va fi lasat pe drumuri. intamplarea a facut ca joi noaptea din sticla lui nea ion sa se scurga ultima picatura de viata si sa-i lase in supararea lor pe locatarii enervati atat de tare. a fost gasit vineri dimineata intepenit intr-o pozitie nefireasca, jumatate pe ciment, jumatate pe scaun, cu radioul lalaind o melodie in nestire.

viceversa

cand eram mic imi placea charlie chaplin. cand m-am facut mai mare imi placea ‘dilema’.
acum imi place ‘dilema veche’ (numai) la pachet cu vechiul charlie chaplin.

cand eram mic aveam noroc de cateva filme bune pe an (pe care le revedeam pana invatam replicile pe de rost), de cateva meciuri mari pe sezon (pe care le visam noaptea si le rejucam din cand in cand, in gand).
cand m-am facut mare am ghinion de zeci de foldere cu filme premium (pe care nu mai am ragazul si nici dispozitia sa le vad) si de mii de meciuri ample (peste care sar acrit).

cand eram mic existau cativa scriitori mari si o mana de gazetari cunoscuti pe care multimea ii citea cu sfintenie.
acum, cand m-am facut mare, este exact viceversa. exista o multime de scriitori mici, o masa nesfarsita de jurnalisti on-paper, on-line, on-air, on-day&night si doar cativa cititori (si aia cam superficiali).

eu cand vreau sa beau o cafea, vad un film

pantacruel: vrei sa stii ce-mi place mie cel mai mult?
panta: ...
pantacruel: vrei sa stii?
panta: da
pantacruel: pai intreaba-ma
pantal: ce-ti place tie cel mai mult?
pantacruel: mie imi place sa mananc cel mai mult pizza.
panta: cred ca-ti place si filmul lui florin serban
pantacruel: care film?
panta: ala cu ursul
pantacruel: a, da, e foarte bun. nu ma asteptam sa fie atat de bun.
panta: mai bun chiar decat pizza?
pantacruel: glumesti? nimic nu e mai bun decat pizza! am putea sa barfim filmul pe indelete la o cafea. vrei sa bei o cafea cu mine?
panta: am incotro?
pantacruel: asteapta o clipa sa-i cer domnului director masina si cheile. si nu care cumva s-o stergi, ca-ti rup capu! sau iti iau gatu cu ciobu! cum preferi...