umor englezesc vs umor american

asemenea unui căutător de aur, am gonit după fragmente de umor şi după gaguri (întregi) de când mă ştiu. nu am ţinut cont de originea hazului (până la urmă chaplin, favoritul, s-a născut în anglia şi a făcut comedie în america...).
cum atunci când vine vorba despre excentricitatea şi ironia tăioasă a unor woody allen sau fraţii coen, devin o fiară dezlănţuită, dacă nu sunt hrănit degrabă cu hălci crude din noutăţile celor numiţi, aş putea crede că...
dar nu e aşa. umorul britanic cu aroma lui fină, caustic, sec, atât de macabru şi savuros, rămâne o nestinsă ispită.

'n-am reuşit să intru în echipa de şah pentru că eram prea scund'
woody allen

'îmi place munca, mă fascinează. aş putea să stau şi să mă uit la ea ore în şir'
jerome k. jerome

'sunt foarte mândru de ceasul ăsta de aur. îl am de la bunicul meu, care mi l-a vândut pe patul de moarte'
woody allen

'piesa a avut mare succes, dar publicul a fost un dezastru'
oscar wilde