cind 40 de milioane de semeni de-ai mei au cumpărat-o si, probabil, 60 de milioane au citit-o deja,
iar dragos c spune ca
"demult n-am mai citit toată noaptea o carte, de la şogun şi codul lui davinci încoace. m-a prins de nu m-a mai lăsat, şi nu că e tare bine scrisă,iar alş spune cacă nu e, dar compoziţia fragmentelor se potriveşte suspansului excepţional."
"eu am gasit-o in bibliotek apartamentului de la lisboa, am luat-o cu mine pe avion (veneam la tiff) & pina am ajuns o terminasem :). intriga e mai putin spectaculoasa k in codu da vinci, dar mi s-a parut mai 'ingrijit' scrisa (dupa reteta, clar!)"iar dan c mihailescu spune ca
"în ce mă priveşte, n-am fost nevoit să mă trezesc în toiul nopţii ca sa citesc 'barbati care urasc femeile' din bunul motiv că nici n-am apucat să adorm. am citit acest prim volum din trilogia millennium de-a lungul unei duminici, iar în pauza de prânz, când soţia m-a înălţat la rangul de supraveghetor de tigaie, ştiţi ce am făcut? cu o mână întorceam şniţelele şi cu cealaltă ţineam cartea, continuând lectura",atunci e clar ca trebuie sa ma duc la buda
si sa ma apuc de cartea asta, macar din curiozitate. macar pentru a vedea, inca o data dupa 'numele trandafiului' (la 'shogun' am chiulit), 'alchimistul' si 'codul lui da vinci', si pentru a afla (pînă mîine dimineaţă) ce ne mînă oare-n luptă? care este reţeta perfecta? de unde venim? ce suntem şi încotro ne îndreptăm?
ma duc la buda. deci va las.
15 comentarii:
Mie mi s-a parut ca e scrisa foarte prost. Dar are cea mai buna tehnica a suspansului. Si este una dintre cele mai bune carti pentru buda (sau pentru bude).
bine i revenit, isuciu-moft (fost leo) :)
intr-adevar, inceputul cartii este destul de interesant. vreau sa o termin pina maine & sa vad daca ma subjuga.
O termini acolo unde ai inceput-o?
are vreo relevanta? :P
zi-mi, totusi, daca dumneata, domn' dedes, ai intrat (deja) in carte ca intr-o friptura rumena.
am taiat o feliuta de 40 de pg, dupa care am fost intrerupt brutal de niste italieni din Napoli.
da matale ai constipatie cronik sau ce?! k dupa socotelile mele, ti-ar tbui cam 20-30 vizite lungi la buda k s-o termini :)))
:)) ideea e ca citesc unde ma apuca, in metrou, pe wc, in pat, in parc, in fata televizorului deschis sau inchis, in timp ce maninc sau ascult ceva/cineva, inainte si dupa ce ud florile, any (given) book or author, in orice zi a saptaminii si in special sunday ;P
Aș vrea să citesc niște cărți românești pe nerăsuflate... În afară de vreo doi, care știu cum să-și seducă cititorii, nu prea mai văd alții. Sau nu-i știu eu.
Scriitorul român trebuie să-și convingă criticii că are stil, cultură și forță artistică... De aceea e citit, chiar de minunatul Dan C. Mihăilescu, cu transpirație și opinteli. Poate că în viitorul apropiat vom găsi și cărți autohtone care să nu ne plictisească...
Țin, totuși, să-ți comunic că atât de citatul „Cod al lui da Vinci” nu are pic de valoare artistică...
serban,
poate si aici e una dintre problemele scriitorului roman. că ţine prea mult sa-si convinga criticul. care critic este DOAR un scriitor ratat si nimic mai mult.
pe scriitorul adevarat, parerea mea, ar trebui sa il doara in cur de umorile si frustraile personale ale marelui & micului critic (doar ca la noi predomina aia de o anume marime), cum la fel ar trebui sa il doara in fund de sentimentele si ignoranta cititorului.
caci, la urma urmelor,
Scriitor este acela care scrie si merge pe drumul sau pina la capat fara sa intoarca privirea inapoi sa vada pe unde se mai afla ceilalti concurenti-scriitori, cum se mai scobesc in nas arbitri-critici si pe cine mai aplauda/huiduie spectatorii-cititori.
si pun la final un emoticon :), ca sa nu ma ia lumea prea in serios
p.s. 1
iar dan c mihailescu, amicul, chiar este un tovaras de nadejde, un baiat extraordinar, cu toate relele, reflexiile, socotelile si mai ales bunele lui :)
p.s. 2
'codul lui da vinci' nu are valoare artistică, dar are, in schimb, multe alte elemente (perfect picurate, perfect imbinate) care il transforma, pur tehnic, intr-un mare succes de public.
d.p.d.v. al unui ciine, bunaoara, 'codul lui da vinci' este o macelarie, iar 'don quijote' este un incubator.
d.p.d.v. al unui cititor pasionat care sunt, bunaoara, 'codul lui da vinci' este o... , iar 'don quijote' este un ... :P
musiu,
nu credeam k o sa scoti la inaintare cliseu asta rasuflat cu 'criticu e un scriitor ratat' (as putea skimba doar o litera si ar iesi 'criticu e un scriitor rasat' - typo carevasazik ;P), nu neg k or fi si din astia, mais bon; ideea mea (fixa!) e k un critic e (sau ar tbui sa fie) cealalta emisfera cerebrala a scriitorului. care, nu intotdeauna, are sfera reflectiei bine conturata, se-ntimpla si sa 'cinte precum pasarea' (sigur, exista si exceptiile care se numesc flaubert, henry james, proust, v. woolf, borges, nabokov et j'en passe...). se-ntimpla, adik, de multe ori k un critic sa descopere lucruri la care scriitoru ori nu s-a gindit, ori le-a intuit, ori a ajuns la ele cu 'nuielusa' divinatiei/inspiratiei.
criticul bun e un fel de psihanalist combinat cu un detectiv.
ok, leo.
nu neg ca un critic poate fi categorisit in fel si fel de clisee de la scriitor ratat/rasat pina la psihanalist-detectiv prost/bun.
cum la fel de bine scriitorii r putea fi critici esuati ori psihanalisti-detectivi inchipuiti.
inchipuieti k mi s-ar parea absurd si postesc sa nu spun ce gindesc (nacar aici pe blogul meu) doar pe considerentul ca nu toti sunt o apa s-un pamaint. vorbeam pur teoretic (ca practica ne omoara) ;P
(si stii bine k nu ma refeream aici la criticii de film. sau la bloggeri :P)
si tot eu
ca trebuie s-o spun si pe asta,
tocmai criticii lucreaza dupa sabloane si cu clisee expirate. ei au numeroase idiosincrazii, simpatii exagertae si polite de platit, nu scriitorii. ei stiu dinainte ce au de spus despre un autor inainte de ai citi urmatoarea carte. ei lauda desantat unde nu e cazul sau dau cu barda unde ar scuipa si un analfabet.
nu zic ca nu sunt utili, nu sunt chiar atit de absurd. dimpotriva sunt f utili, dar nu cu mult mai utili decit este un public ostil pe stadion in fata jocului jalnic prestat de echipa favorita.
eu mi-as dori un critic care sa ia o carte la puricat cu neinduplecata acribie, indiferent ca e scrisa de marele cartarescu sau micul debutant. si sa spuna, asta e buna, asta e rea, aici e stralucit, aici e mediocru, aici se repeta, per total caertea este un rahat sau mai stiu eu ce.
sunt si din astia, dar putini. si foarte putini la ni.
oricum ma doare undeva de critica romaneasca. eu nu sunt scriitor, deci chiar nu imi fac probleme.
iar daca voi ajunge vreodata, la fel de interesat voi fi de umila lor parere.
utili, futili... k si scriitorii, apres tout ;P
après moi, le déluge! ;p
@Serban Tomsa - ultima carte romaneasca citita pe nerasuflate a fost radacina de bucsau a lui ovidiu nimigean.
Trimiteți un comentariu