din cauza limbii ruse care îl făcea uneori să crape de tristețe / alexandr sergheevici pușkin

am cumpărat-o în urmă cu vreo două luni, dacă nu chiar patru și un pic. şi cum, în ultima vreme, mă iau prea în serios cu diverse, nu reuşesc decât seara, înainte de culcare, să plonjez puţin câte puţin în apele ei tulburi de frumoase:

'prima dată când a văzut-o, alexandr pușkin și-a zis: "e femeia vieții mele!" natalia goncearova avea șaisprezece ani, iar el de două ori pe-atât. a luat-o imediat de nevastă. era cel mai mare poet de pe vremea lui.

a murit din pricina unui zvon care o acuza pe soția lui că îl înșela cu ofițerul francez d'anthes; din cauza unei scrisori mizerabile pe care pușkin i-o întorsese protectorului acestuia, baronul van heeckeren, din cauza duelului în care poetul și ofițerul s-au înfruntat pe 27 februarie 1837; din cauza acelei înserări în care nu se mai vedea decât la lumina zăpezii; din cauza morții lui lenski, pe care pușkin o înfățișase în duelul din evgheni onedin, chiar înainte de a se căsători; din cauza limbii ruse care îl făcea uneori să crape de tristețe, din cauza a mai știu eu ce

atunci când alexndr pușkin, rănit de moarte, căzu și, ridicându-se, cu fața pudrată de ger, așa cum un actor revine la aplauze, strigă: "bravo!", el se gândea râzând: "greșeală! era femeia morții mele!"'

michel schneider, 'morți imaginare'.