poemul de sâmbătă - 'muzica lui popescu'

“ah, Doamne! toată seara m-am gândit la cântăreața aia, aia de-i profesoară și la conservator... știi tu: arta florescu. păi numai să întâlnesc eu vreo fată s-o cheme așa, ARTA! nici nu m-aș gândi: imediat aș lua-o de nevastă! ce mai, cu acte-n regulă: arta popescu! Doamne, măcar de mi-ai scoate-o în cale...
că știi și Dumneata ce-mi place s-ascult păsărelele astea de-afară! ce mai cântă și ele!... și-așa, fără să știe, săracele... parcă nici n-ar cânta... parc-ai fluiera Matale în lume. ce? nu fluieram pe vremuri și noi? fluieram!... ca băieții, după fete... că bună mai e și lumea asta! te-apucă un dor!... te-apucă doru’ ăl mare, al artei!... (...)”
‘muzica – un psalm al lui popescu’ (cristian popescu)