miercuri, 20 mai 2009

un saltimbanc (florian) la curtea dentistului regelui (carol)

filip florian, care tiptil și cu infinită migală începe să se piardă după cel de-al treilea roman al său, dacă socotim pe degete mari și ‘băiuțeii’, trăiește din scris și foarte bine face,
căci după 'zilele regelui’ – un exercițiu destul de reușit de masturbație literară, ovaționat fără perdea atât de critica grăbită, cât și de publicul fermecat – autorul 'degetelor mici' (3 premii înalte pentru debut) ne încântă urechiușele catifelate nu cu harpa, ci cu o ploaie macondiană de metafore și fraze căutate, lustruite, zaharisite dar răcoroase ca un pahar de apă, tărcate, sacadate, schiloade și dolofoane deopotrivă, gălbejite, ceacâre, șchioape și zbârlite molcom în ceapă călită,

iar florianul despre care, mai ieri, spuneam că este ăl mai răsărit dintre tinerii scriitori români și-a luat rolul de wunderkind în serios și ne-a turnat în ceșcuțe, nu pe gât, ce-i drept, în dulcele stil realist-magic, o istorioară cu învățăminte despre bucurescii și bukarestul de odinioară, dar fără de poveste,
practic o melodie lunguiață, orfană de versuri, plăcută, nu tocmai plictisitoare, în care un rege, karl eitel friedrich zephyrinus ludwig de hohenzollern-sigmaringen, cam șters și pasionat de curve oarbe și dentistul său, joseph strauss, curvar de asemenea și devotat stăpânului ca un câine, ba chiar un motan mâhnit, siegfried, al dentistului regelui, scriitor și dânsul în roman, motanul adică – ar merita, de ce nu, la rândul lui, un premiu de debut pisicesc, pentru efort – străbat agale cele 260 și ceva de pagini ale romanului,

unul care emoționează (femeile și o parte însemnată dintre cititorii gazetei sporturilor) încă din dedicație – “lui luca, băiatului meu, care știe ce e bucuria” și sfârșește tandru și prăpăstios, dar nu bollywoodian, cu suflete sfâșiate de copitele unui cal și împăcări din vremea holerei,
pentru că, dincolo de stilul fain și de feliile groase marqueziene, importate cu tot cu ambalaj, din inerție, oamenii sunt de cele mai multe ori la fel, ba chiar spun aceleași vorbe în contexte identice, indiferent de emisferă, cu diferențe specifice,
fermina daza acceptând, bunăoară, cererea în căsătorie a doctorului juvenal urbino cu o condiție nemaiîntâlnită, să nu mai vadă în fața ochilor mâncare de vinete, în timp ce elena ducovici are pretenția, tot la căsătorie, ca doctorul joseph strauss să nu-i mai dea pe la nas cu ceai de ciuperci și cu alte drăcovenii,

că succesul ca și eșecul vine atunci când te aștepți mai puțin, mai ales într-o țară tristă și plină de umor, una care seamănă uneori cu văitatul, alteori cu căcatul, că dincolo de talentul cu carul, de miile de ore de trudă, cafea și tutun poate sta raiul, dar și iadul, că întotdeauna chiorul, în țara orbilor, este rege, dacă nu cumva a devenit fără s-o știe nici el, nici cititorii lui orbiți de scrieri și cuvinte orbitoare, saltimbancul regelui, al dentistului regelui ori, în cel mai nefericit caz, al motanului dentistului regelui.

27 de comentarii:

innuenda spunea...

Pantacruel, ești un tip mișto. Știi?:)
Chiar mă uimesc talentele tale ascunse. Dar și cele ostentative. Adică tu, pe scurt. Mă uimești.

pantacruel spunea...

innuenda draga,
acesta este un compliment misto. poate prea misto pentru un tip banal ca mine :)
sunt uimit de uimirea ta ostentativa :p

innuenda spunea...

măh, critic de teatru, critic de film, regizor, critic de carte, om de sport, băiat uns cu alifiile potrivite, umorist, cu fizic agreabil, autor de scriitură interesantă, iubitor de muzică bună și de femeia care trebuie, ca mâine autor de copil, ce mai, las-o baltă, că ești oricum numai banal nu!:)

pantacruel spunea...

nu am curaj sa te mai contrazic, tipo ;) cine stie ce alte calitati imi mai descoperi?! :))

anadana spunea...

...imi incanta urechiusele catifelate frazele tale cautate,lustruite,zaharisite, dar racoroase ca un pahar de apa, tarcate, sacadate,schiloade si dolofane deopotriva,galbejite, ciacare,schioape si zbarlite molcom in ceapa calita...(n-am pus semnele citarii ,ca n-am fost azi pe la Citaterie...)A spus tot Innuenda, asa ca mie nu mi-a mai ramas decat s-o aprob si sa observ din nou sufletul tau de poet.

pantacruel spunea...

in cazul asta voi doua sunteti muzele. sau muzeele (luvrurile?) ;)

verbiaj. spunea...

si mai esti si modest. cum naiba au incaput, toate, intr-un singur om? cat ai tu, 1.77? in mine, recunosc, fiind mai scund, au incaput doar un talent urias (la citit bloguri), o frumusete nebanuita (cand dorm si ma visez pantacruel) si un umor nebun (la nastere, cand s-au strans toti medicii roata ca sa vada ce "dotat" sunt).

pantacruel spunea...

verbiaj, polițistule
in primul rand ca nu am doar 1.77 :) si nici nu m-am nascut la cutremur.

si, cum va e obiceiul, divagati numaidecat de la subiect la adjectiv ;)

gabitza spunea...

Indraznesc a ma alatura innuendei si anadanei si sa-mi exprim admiratia sincera fata de "sufletul tau de poet"!:)
Imi sunt intotdeauna de folos popasurile la tine, chiar daca sunt mutulica din fire:)
P.S. off-topic: am vazut "ostrov", cam la o saptamana dupa Pasti... Multumesc!

pantacruel spunea...

băi ce succes am la dame! :p
ma scuzi, verbiaj... :)

gabitza,
ma bucur ca ai vazut ostrovul. fii pe faza, in curand va aparea ultima 'născocire' a lui pavel lungin - 'țarul' ;)

Liviu Drugă spunea...

O sa ma scuzati ca ma voi referi la textul de pe blog si nu la autorul lui :) Cum nu prea am avut timp sa citesc, la intamplare, fictiune romaneasca produsa dupa '90, am mers pe critica si recomandari, Zilele Regelui mi s-a parut o carte mult peste restul romanelor ultimilor 20 de ani romanesti. Daca nu e asa, cum altfel? Si ce e in acest "alt fel"? Multumesc!
P.S. Zici tu "si, cum va e obiceiul, divagati numaidecat de la subiect la adjectiv ;)". Pai de-aia avem mai multa poezie decat roman, bloggeri decat bloguri, talk showuri decat showuri, buletine meteo decat meteo... :) Marea taina a romanilor cred ca sta in adjectivare-atributare. Cat despre tainele prin care primesti atatea laude fara perdea, da-mi voi sa inchid, fara sa tulbur, fereastra (de la "trimiteti un comentariu") si sa revin aici la urmatoarea postare. :)

pantacruel spunea...

te astept, liviu.
in numarul viitor va fi ceva despre truman capote. de bine sper! ;)

Unknown spunea...

esti intr-o mare verva destructiva maestre, sergiu, horatiu, filip...

simt ca ma ofilesc de invidie cand vad comentariile feminine de mai sus.

verbiaj banuiesc ca te-a vazut doar stand pe scaun de spune ca ai 1,77. inca nu a aflat ca esti un munte?

pantacruel spunea...

un munte de generozitate (cu artistii). corect, dede's :)

verbiaj. spunea...

OK, am facut o insignifianta greseala de evaluare, ai 1.97. dar cat cantaresti in cuvinte, maestre?

pantacruel spunea...

1.97 daca stau in genunchi. si asta e adevarat, verbiaj.
de obicei insa imi place sa stau pe-o rână, cand ma joc de-a necuvintele cu penelope, nicole, gwyneth sau natalie (printesa amidala) :)

innuenda spunea...

Panta, pe cine faci tu mă, muzeu?!?:))) Nerecunoscătorule!

Verbiaj, tu...tu...tu...(uite că nu-mi găsesc nici cuvintele când vine vorba de tine). Dar tu știi. Sper.:-)

Anadana și Găbitza, respect fetele mele! Yo!:))

Liviu, taare interesant comentariul tău. Ia să vedem cine ești!

Dedes, pazește-te! Urmezi!(și jur că-s inepuizabilă când îmi place ceva!):))

(Vă rog, dacă se poate, să nu consemneze nimeni detaliile fizice reale, că-mi tulburați holograma. Vreau să mă înconjor doar de bărbați cu suflet de femeie, ochi de copil și mâini de bărbat. La înălțime și alte însușiri comensurabile sunt mai strictă de-atât!:P)

pantacruel spunea...

innuneda, dragă, pe cine faci matale holograma?!? :)
giocondo!

dede's, deci ai auzit, urmezi la rand... fereste-te, atat iti spun, de femeile astea rele! :)

anadana spunea...

io o recunosc pe asta cu muzeul.Dar ma tot intreb de unde-o fi stiut stiutul stiutor de stiri stiute si nestiute ?deci vii ca omul sensibil si-i spui pantacruelului de bine, de mor invidiosii rand la rand, si el te face muzeu, adica-ti arunca asa adevarul in fata, nici macar intr-o fraza de-aia cautata, lustruita zaharisita...alea-alea.

pantacruel spunea...

anadana,
nu stii ca pantacruel e cruel din definitie? si sa nu-mi spui ca ai ajutat-o pe innuneda sa fuga de la madame toussauds! :))

kriticon spunea...

domnule, ai stil, ce mai...

pantacruel spunea...

ei, aș! vorba poetului... :)

dragoş c spunea...

într-o țară tristă și plină de umor,... chiorul în țara orbilor...
nu imi place ce-ai scris. e un roman admirabil. nu e musai sa cautam defecte cu orice pret, cand vedem ceva bun. si romanul asta e dintre putinele bune care s-au scris in ultima vreme.

pantacruel spunea...

dragos c,
stiu ca ti-a placut nespus 'zilele regelui'. poate prea mult :).
talentatul florian isi gasise un drum al sau cu 'degete mici', se anunta frumosul rebel al literaturii române; iar eu nu am cautat musai defecte in noul sau roman. am simtit insa un dezgust mieros (e mult zis) inca de la primele pagini din 'zilele regelui' si am spus-o pe sleau, fara menajamente.

probabil ca f.f. a incercat de data asta un experiment. o fi vrut sa vada daca forma poate suprima continutul. unii au sarit entuziasmati - 'formidabil! nemaivazut!', altii au strambat din nas - 'e prea de tot! si-a taiat singur craca de sub picioare'.

eu, unul, nu am facut decat sa iau o fraza lunga din romanul sau (reciteste-l, daca vrei, si o vei gasi repede) in care am incercat sa-l combat chiar cu vorbele lui. cu metaforele si intorsaturile de fraza ale florianului.

a iesit fraza critică de mai sus, una aproape sarcastica.

si apoi nici macar nu am spus ca e un roman slab,
ci doar ca autorul incepe sa se risipeasca aiurea, daca va continua sa ne livreze si in viitor operete spectaculoase si sublime, dar lipsite (aproape) cu desavarsire de substanță.

vera spunea...

din cele de mai sus, mie mi se pare ca tocmai fraza lunga cu metafore si-ntorsaturi a la florian ti-a atras admiratia netarmurita a doamnelor si domnisoarelor.

ma rog, o fi si inaltimea, nu zic nu... :)

pantacruel spunea...

vera,
nu te lua dupa 'prieteni' astia invidiosi. sunt la fel de inalt ca van basten si outin mai netalentat ca lucian goian :)
daca nu stii cine este ultimul, nu ai pierdut nimic. joaca la dinamo.

p.s.
se poate sa nu fi auzit nici de dinamo, dar nici asta nu este atat de grav.

vera spunea...

eee, de dinamo am mai auzit si eu, pen'ca tineam cu steaua in copilarie! :P