duminică, 13 septembrie 2009

asta pentru ca scrisul este o boala

'(...) asta pentru ca scrisul este o boala, a continuat tom, ceea ce s-ar putea numi o infectie sau o gripa a spiritului si, de aceea, ea poate afecta pe oricine
- joyce a scris trei romane. balzac a scris nouazeci. pentru noi mai are vreo importanta acum?
- pentru mine nu.
- kafka si-a scris prima povestire intr-o noapte. stendhal a scris manastirea din parma in patruzeci si noua de zile. melville a scris moby dick in saisprezece luni. flaubert a petrecut cinci ani lucrand la doamna bovary. musil a trudit optsprezece ani la omul fara insusiri si a murit inainte de a o putea termina. ne mai pasa de toate acestea acum?
intrebarea parea sa nu astepte un raspuns.
- milton era orb. cervantes era ciung. christopher marlowe a murit injunghiat intr-un scandal dintr-o crasma, inainte de a implini treizeci de ani. aparent, cutitul i-a intrat drept in ochi. ce-ar trebui sa intelegem din asta?
- nu stiu, tom. spune-mi tu.
- nimic. nimica-nimicuta.
- inclin sa fiu de acord.

- poe n-a avut noroc. nici cat a trait, nici dupa ce a murit. l-au ingropat intr-un cimitir din baltimore in 1849, dar a fost nevoie de douazeci si sase de ani pentru ca pe mormantul lui sa se inalte o piatra funerara. o ruda a comandat una imediat dupa moartea lui, dar afacerea s-a incheiat cu una din incurcaturile alea de un umor atat de negru, incat te fac sa te intrebi cine e la carma lumii. atelierul care facea lespezile de piatra se afla la poalele unui rambleu de cale ferata. chiar cand piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a rasturnat in curtea atelierului si a facut farame lespedea, iar pentru ca ruda nu a avut bani sa comande alta, bietul poe si-a petrecut urmatorul sfert de veac intr-un mormant anonim.
- de unde stii tu toate astea, tom?
- sunt lucruri pe care le stie toata lumea.
- eu nu.
- tu n-ai facut un doctorat ca mine umplandu-ti capul cu informatii inutile.

de la poe a sarit brusc la kafka. elementul de legatura il constituia varsta la care murisera cei doi. poe la patruzeci de ani si noua luni, kafka la patruzeci de ani si unsprezece luni(...)
cu cat afli mai multe despre viata lui kafka, cu atat scrierile ii devin mai interesante. kafka n-a fost doar un mare scriitor , ci si un tip remarcabil. ai auzit vreodata povestea cu papusa?
- nu-mi amintesc.
- aha. atunci asculta cu atentie. ti-o ofer.(...)'

nebunii in brooklyn - paul auster

******

p.s.
povestea cu papusa, despre kafka, este delicioasa!
poate am s-o ofer si eu mai departe, la randul meu, in insemnarea viitoare :)

3 comentarii:

K. spunea...

Acum vreo două săptămâni eu scriam trei rânduri despre paul auster fără să ştiu mai nimic pentru că de fapt şi de fapt abia începusem romanul. Şi de fapt şi de fapt l-am abandonat între timp, furată de nebuni şi nebunii de alte feluri...mai puţin fascinante şi mai ales mai puţin în Brooklyn. Dar mulţumindu-ţi, panatcruel, mă îndrept către biroul pe care stă pierdută cartea cumpărată mai mult pentru că era la reducere şi aştept să fiu uimită şi fericită aşa cum am fost citind paragraful ales de tine. Foarte frumos de fapt şi de fapt!:)

Unknown spunea...

Pentru ca ai insistat cu Paul Auster, in aceasta dimineata am pus mana pe "Trilogia New York-ului" si am inceput sa-mi plimb ochii pe paginile ei.

pantacruel spunea...

irina,
sa vezi povestea cu papusa mai intai... :) sigur o sa iti placa

dedes,
sa-mi aduci si mie trilogia. neaparat!