e clar, e supraevaluat

toate relatiile umane sunt inutile.
desigur, prietenia si dragostea sunt utile atata vreme cat aduc beneficii. realitatea e insa mult mai viciata. iti iubesti mama pentru ca te hraneste si astfel supravietuiesti. pe prieteni pentru ca te ajuta sa-ti iei slujba si astfel sa supravietuiesti. pe nevasta pentru ca iti gateste si te goleste de samanata si-ti face copii care sa aiba grija de tine atunci cand esti batran si speriat de moarte. dar pedepseste-i o data si sa vezi razbunare la batranete. pedeapsa de atunci va fi unealta lor. cand te vor baga la azil. va fi scuza lor ca sa-si ascunda lipsa de interes pe care o avem cu totii pentru cei care ne aduc pe lume.
e clar, futaiul e supraevaluat. si e al dracu de costisitor.
te nasti fara sa vrei, mananci, iti fluturi scula peste tot, creezi viata noua, mori.
viata e un vid urias. a fost si va fi intotdeauna. un vid imens care poate trai bine merci si fara mine.
nu mai vreau sa joc acest joc, nu in aceasta viata. vreau sa simt ceva personal, ceva intens. nu vreau sa fiu doar o piesa de inlocuit intr-un imens mecanism. in ziua in care voi muri vreau sa fi facut altceva decat rahaturile pe care le fac milioane de alti idioti deodata.
nu stiu, trebuie sa gasesc un motiv, o scuza sau orice care sa ma motiveze sa mai traiesc 20 de ani. pana mor.

nu, nu sunt deprimat.
de ce as fi? e abia inceput de toamna, e frig si umed, in pantofi. asta daca nu-ti fierbi o oala de cartofi. iar textul asta misto nici macar nu este al meu, din pacate. sau din fericire. mi-ar fi placut sa fi citit fragmentul de mai sus (si sa-mi imaginez scena) inainte de a vedea filmul. s-a intamplat exact invers.