GLORIOUS BARDS (scenariu)

personaje:
woody allen, gunter grass, virginia woolf, truman capote, gabriel garcia marquez, quentin tarantino
& pantacruel (as narrator).

muzica:
tudor gheorghe – valtul rozelor,
maria tanase – bun e vinul ghiurghiuliu

*********

o cârciumă la șosea, prăfuită. se aude, ușor, o melodie românească (tudor gheorghe – valtul rozelor). la o masă zac șase personaje măncăcioase. vorbesc, gesticulează, mănâncă și râd în hohote.

(povestitorul, pantacruel, cu o palarie de soare pe cap, sade, pe verdea margine de șanț, si ne spune care-i treaba cu acesti oameni de treaba...)

“a fost odată ca niciodata, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. era undeva, cândva - să tot fi fost pe la începutul lui octombrie - o cârciumă veche, dărăpănată, uitată de lume. pe la amiază, pe nepusă masă, câțiva moși și o babă, dar și-n meșter mare, posesori de nobel sau de oscar, care mai de care mai celebri și mai cerebrali, au pus de un chef.
se adunaseră mai mult să-l bârfească pe un prietenaș de-al lor, roman polanski, căzut în mâinile ticăloase ale elvețienilor pentru o faptă mârșavă comisă în urmă cu mai bine de 30 de ani.
dar pentru că erau din carne și oase, unii chiar din oale și ulcele, aveau și ei methenele și idiosincrasiile lor.

GUNTER GRASS
da, dar aici e vorba de opinii diferite. eu accept aprecierea entuziastă a lui woody față de polanski. afirm însă că dacă acesta ar fi eliberat acum, iar fapta ar fi prescrisă, cu excepția americii puritane, polanski ar fi intampinat peste tot cu aplauze, ceea ce nu mi se pare normal.

VIRGINIA WOOLF
o spune unul care a devenit voluntar ss din naivitate... sunt rautacioasă, știu.
(tarantino si capote, aflați în stanga virginiei, își dau coate și zâmbesc)

GUNTER GRASS
o spune unul care la targul de carte de la leipzig s-a trezit cu spionii dupa el. reprobabile sunt faptele, ci nu opiniile sau anumite convingeri politice adolescentine. care dintre noi poate spune că a fost întreaga viață onest?

TRUMAN CAPOTE
eu sunt onest. sunt onest în ceea ce scriu. întotdeauna spun adevărul, indiferent dacă este vorba de mine sau nu.
am luat prânzul cu roman astă primăvară. nu eram în camera lui jack nicholson și nici n-am vrut să aud de vreo ședință foto...
(comesenii râd în hohote)
până și eu am anumite standarde!
(alte hohote, aceleași glasuri, aceeași încăpere)

VIRGINIA WOOLF
și cum ți s-a părut polanski?

TRUMAN CAPOTE
mi s-a părut un tip cam straniu și minunat în același timp. mi-a vorbit vreme de două ceasuri despre puștoaicele din viața lui. vă dați seama cât de beat trebuia să fie dacă îmi povestea mie despre ultima lui cucerire? o elevă obraznică pe care o servește regulat cu înghețată pe băț... de vanilie! și mi-a spus următoarele: truman, aș vrea să cred că tu mă poți înțelege. tu știi ce înseamnă perversitatea, ești un maestru în domeniu... eu i-am răspuns: roman, dragă, ești un boșorog pedofil urmărit de autoritățile americane de 3 decenii și încă-ți mai arde de babardeală cu minore? nu ți se pare că ai o problemă?
s-a uitat la mine și a început să râdă pntru că știa că am dreptate. n-am mai apucat decât să îi dau un sfat amical – să se ducă să-și odihnească oasele în elveția, la poalele alpilor.
(râsete, chiote, tămbălău)
vă dați seama ce față am făcut când am auzit unde a fost săltat prostovanul...
(alte râsete la care se adaugă și hohotele pițigăiate ale lui capote)

WOODY ALLEN
ăsta este exact genul de poveste care îmi înfierbântă imaginația. are și sex și umor, merge cu jazz și în cele din urmă binele și poliția trimfă. cu tot respectul pentru polanski, pe care îl susțin în continuare, deși mi se pare un tip cam psihopat, aș face un film despre drama lui.
oricum, nu sunt de acord cu cei care spun că individul ar trebui închis în celulă și cheia aruncată în ocean. nu cred că un artist de valoarea lui merită un astfel de tratament. se înțelege că sunt ultima persoană care ar proceda așa cum a procedat polanski. însă dacă mie mi s-ar fi întâmplat așa ceva, fiți siguri că aș fi luat-o pe fetiță de nevastă. neprevăzutul nu mă înspăimântă, ba dimpotrivă.
dar altceva vreau să spun... polanski a avut ghinion fantastic. exact acum, când a atins și el maturitatea artistică, haț, l-au prins!

GABRIEL GARCIA MARQUEZ
woody, dar despre ce trăncănim noi aici?
ospătar, ia mai toarnă un păhărel, să ne veselim nițel...
(ospătarul aduce un muscat ottonel și le toarnă mesenilor în pahare)

WOODY ALLEN
despre următorul meu film, despre ce altceva? simt că dau lovitura cu povestea asta. este... este... pot face scenariul să cânte. or să vină să-l vadă mungiu, puiu, muntean, porumboiu.
poate chiar și caranfil!

QUENTIN TARANTINO
nu vor veni, crede-mă!
(tarantino pune un pistol pe masa si se scobeste cu o scobitoare printre dinti.)
vrei să te calmezi, woody?

WOODY ALLEN
înainte să ajung aici am luat o pilulă albastră. ei bine, aia a fost ca să-mi stăpânesc furia. dar avea viteză în ea. am luat o altă pilulă după aceea ca să-mi liniștească viteza. așa... iar asta mă aduce înapoi în viteză. și cealaltă pilulă pe care am luat-o mă ține uscat când plouă.

GABRIEL GARCIA MARQUEZ
când plouă, zici...
(gabito trage dintr-o țigară groasă de foi și suflă fumul direct în ochelarii lui woody)

WOODY ALLEN
mda, când plouă.
(woody își scoate ochelarii pe care și-i șterge cu un șervețel)
când plouă cu o ploicică mică, nu când se rup norii ca la voi în macondo. e mai bine așa?
(woody zâmbește tâmp)

GABRIEL GARCIA MARQUEZ
aproape că mă speriasem...
referitor la pățania lui polanski, ca să fiu sincer, eu mă așteptam să-l aresteze abia după 51 de ani, 9 luni și 4 zile de la comiterea infracțiunii. omul ar f avut vreo 95 de ani, iar onorabila doamnă doar 64. sunt convins că el s-ar fi întors la ea, ar fi căzut în genunchi și, cu un patetism disimulat, i-ar fi spus: ”fidelitatea mea va fi eternă ca și dragostea mea pentru tine, samantha”.
femeia l-ar fi alungat pe moment: “pleacă de aici, jigodie împuțită! ieși! să nu îmi mai calci pragul casei cât vei trăi!” și ar fi adăugat, ca numai pentru ea, ”și sper să nu mai ai mult”.

WOODY ALLEN
în ce mă privește, eu am avut fler. mi-am vândut memoriile despre viața sexuală unui editor. cred că o să le transforme într-un joc pentru copii.

GABRIEL GARCIA MARQUEZ
cu toate acestea, samantha ar fi continuat să-l viseze noapte de noapte, așa cum o făcuse necontenit din acea fabuloasă zi în care se simți ușoară și foarte umedă, ca o șopârliță, în brațele vânjoase ale lui roman.
își amintea că amețeala îi luase mințile când se trezi umblând goală printre degetele dese de pianist ale bărbatului. lumina blândă a veiozei îi despica în două pulpițele zvelte, iar bietul artist, desfrunzit tot, nu mai putu să se abțină. copila, pofticioasă, îi examina cu un fel de fervoare magnificul animal în repaus. un cutremur puternic de pământ avusese loc atunci, iar mititica, cu ultimele suflări exclamă “văleuuu, nene!”. înainte ca oasele ei moi, dezarticulate, să trosnească înspăimântător, ochii i se umplură cu lacrimi de fericire și din tot trupul ei țâșni un miros înțepător de trandafiri.
“de acum ești cu adevărat femeie” au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit din gura binefăcătorului ei.
(cu excepția virginiei, bărbații aflați la masă au oftat prelung și au golit paharele)

VIRGINIA WOOLF
incorigibilul gabito... de ce nu-i scrii tu scenariul lui woody? ar ieși o minunăție de comedie porno
(tarantino hăhăie)

WOODY ALLEN
n-are talent la scenarii, nu-i prea ies dialogurile. a recunoscut-o public de altfel.

GABRIEL GARCIA MARQUEZ
woody, ești beat.
băiete, ia mai toarnă un păhărel, să ne dezmorțim nițel...
(ospătarul aduce o fetească regală și le toarnă mesenilor în pahare)

VIRGINIA WOOLF
sunteți niște porci, știați asta?

QUENTIN TARANTINO
de acord cu doamna.
(tarantino hăhăie)

VIRGINIA WOOLF
și nu aveți nici un strop de umanitate

MARQUEZ, ALLEN, CAPOTE, TARANTINO
(toți deodată)
păi dacă suntem porci!
(hăhăială generală)

GUNTER GRASS
asta îmi aduce aminte de cursul de gătit din lagăr pe care ni-l ținea bucătarul nostru șef. “astăzi, rog frumos, ne ocupăm de porcul”, zicea maestrul în chip de introducere și desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene.

QUENTIN TARANTINO
insinuezi că dumneaei, tânăra pângărită, avea alură de scrofiță?
(tarantino se joaca cu pistolul)

GUNTER GRASS
nu insinuez absolut nimic. între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: “ceafă e mai zemos decât cotlet de porc...”. împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. și alte indicații, pe care le urmez și astăzi. pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit “no, și atunci, iasă o crustă delicios!”

QUENTIN TARANTINO
(tarantino își scoate și cuțitul. unul lat și lung pe care se poate observa inscripția – ”inglourious basterds”)
tot nu înțeleg unde bați

TRUMAN CAPOTE
la cuțitul în apă, 1962, primul film al lui polanski. de acolo i se trag toate
(capote își dă ochii peste cap)

GUNTER GRASS
după care urmează piftia...

QUENTIN TARANTINO
(tarantino pare deja plictisit)
cred că ne-am apropiat prea tare de piftie și ne-am îndepărtat de subiect. să vă spun eu despre ce este vorba de fapt. vorbim despre o nesătulă care dă peste unul cu o sculă mare și primește ceea ce merită. desigur avem de-a face cu o fată foarte tânără și foarte sensibilă, se înțelege. este posibil să fi avut câteva decepții până să-l întâlnească pe tipul ăsta ”cumsecade”...

VIRGINIA WOOLF
quentin, dă-mi voie. ascultând toată această discuție, am realizat că există patru dimensiuni...

WOODY ALLEN
... groasă, grosolană, grosieră și digitală. de grosimea degetului mijlociu. apropo, dacă există reîncarnare aș vrea să mă transform în vârful degetelor lui warren beatty
(hăhăială generală)

VIRGINIA WOOLF
toate cele patru dimensiuni sunt reproduse de existența umană, iar aceasta conduce la grupări și proporții mult mai bogate. cu alte cuvinte: eul, ceea ce nu este eu – noneul, exteriorul și interiorul. pot spune că îl înțeleg foarte bine pe polanski. încerc să mă pun în locul lui și simt o teamă puternică. partea proastă când ți-e teamă este că mintea își pierde voiciunea. evident, poate fi începutul invaziei. senzația de sufocare. nenumărate bârfe, zvonuri, știri controversate care circulă în jurul tău. știu, nu-mi slujește la nimic să mă gândesc acum la așa ceva...

QUENTIN TARANTINO
să revenim... cum ziceam, fătuca sensibilicioasă întâlnește un tip faimos, nu prea urâțel, cu bani, cu aparat foto, mai un pic de wisky, mai un pic de cocaină. life is wonderful!
normal, omul o violează puțin, pe ici pe colo. ce altceva putea să facă un bărbat serios de 43 de ani, văduv, total dezarmat în fața unei fete zglobii care tânjește dimineața, la prânz și seara după un singur lucru: sculă, sculă, sculă, sculă, sculă, sculă, sculă, sculă!

WOODY ALLEN
câte scule au fost acolo?

QUENTIN TARANTINO
multe. foarte multe.
(hăhăială generală)
omul nostru și-a făcut datoria de bărbat. nimic mai mult. pentru asta trebuie să plătească cu 50 de ani din viață? nu vi se pare cam mult? dacă facea vreun credit la prima casă, mai înțelegeam, dar așa... doar pentru că a pus un dop la o gaură? e strigător la cer!
dar ia mai dă-l în măsa pe polanski! ajunge! gata, s-a făcut târziu. hai să ne cărăm. plătesc eu nota... și voi bacșișul.
scoateți paraii! hai, scuipați fiecare câte un verzișor pentru domnul ospătar și câte doi pentru taraf. ce ne mai cânți frățioare? pe aia o știi? bun îi vinul ghiurghiuliu, cules toamna prin târziu...


(taraful începe să cânte cu foc, mesenii se ridică de la masă clătinându-se. la rândul său, povestitorul se ridică în picioare de pe verdea margine de șanț, se scutură de praf și își isprăvește istorisirea...)

“cei șase tovarăși au plecat apoi pe la casele lor și au trăit ani mulți și fericiți. și, dacă n-au murit între timp, atunci cu siguranță mai trăiesc și astăzi”