houellebecq - b.h.levy. cartea anului

totul, cum s-ar spune, ducea într-un singur punct, 'inamici publici' nu putea fi decât cartea anului. criticii trâmbițau 'meciul de ping-pong intelectual al secolului: lovituri razante, lovituri tăiate, lovituri perfide, retrageri strategice, reverențe reciproce în fața fiecărui lovituri izbutite'; als și djerzinski la rândul lor, primii de la care am aflat de existența cărții, spuneau că n-au putut s-o lase din mână.
totul cu excepția unui singur amănunt, semnificativ: nu era vorba despre un roman, ci despre un uimitor schimb de epistole (28 de e-mailuri) întins pe durata a 6 luni de zile între prozatorul michel houellebecq și filozoful bernard-henry levy.

dar acest amănunt nu mai are nici o importanță. dialogul sclipitor și necruțător al celor doi gânditori francezi seduce cititorul. și-l bulversează, și-l ispitește, acaparează, contrariază, zgândăre, desfată, entuziasmează, enervează.
'inamici publici' te obligă să devii mai deștept pentru câteva ore/zile, alături de houellebecq & b.-h. levy, în această călătorie ireversibilă (fără centură de siguranță) spre infern.

*****
m.houellebecq
“Dragă Bernard-Henry Levy,
(...) Specialist în lovituri ratate și în bufonerii mediatice, dezonorați până și cămășile albe pe care le purtați. Intim al celor puternici, scăldându-vă încă din copilărie într-o bogăție obscenă, sunteți emblematic pentru ceea ce unele reviste cam ușurele continuă să numească 'stânga-caviar'. Filosof fără gândire, dar nu fără relații, sunteți, în plus, autorul celui mai rdicol film din istoria cinematografiei. (...)
Amândoi simbolizăm perfect înspăimântătoarea vlăguire a culturii și inteligenței franceze. N-am contribuit cu nimic la înnoirea scenei electro din Franța. Nici măcar nu suntem pomeniți pe genericul filmului Ratatouille.
Condițiile dezbaterii sunt întrunite”

b-h.levy
“Dezbatere?
Sunt posibile trei piste, dragă Michel Houellebecq.
(...) Arta. Filmele. Obiectele frumoase. Chiar şi cărţile, câtă vreme sunt şi nişte obiecte. Aici, situaţia e de-a dreptul intristătoare. Fiindcă adevărul adevărat, cel pe care n-am indrăznit niciodată să-l mărturisesc aşa cum o fac acum, e că nimic din toate astea nu mă intersează dacă nu este, din nou, un pretext pentru scris. Imi dau seama cu groază că n-am mai sacrificat, de ani de zile, o zi sau doar o seară straşnică de scris de dragul plăcerii de a merge la un film, de a admira un tablou sau de a asculta o operă pe care să nu trebuiască să le folosesc, mai devreme sau mai târziu, intr-un text. Şi-mi dau seama, cu o groază sporită, că, atunci când am isprăvit, atunci când mi-am predat textul ce mi-a fost comandat, când am tradus in cuvinte ceea ce am priceput din Mondrian, din Macao, dintr-un mare roman contemporan, din teatrul lui Thomas Bernhard, din colajele lui Warhol, din clişeele lui Richard Avedon, din ruinele din Lagos sau din Kabul, din America profundă, din ultimele nopţi ale lui Charles Baudelaire, din filmografia lui Coppola sau a lui Woody Allen, imi dau seama, deci, nu fără o oarecare stânjeneală, că, odată ce au fost aşezate in cuvinte, odată ce au fost depozitate intr-o carte sau descusute intr-un articol, lucrurile incetează să mă mai privească: le abandonez; ele sunt, ca să zic aşa, dezactivate; Aşa că sunt cu băgare de seamă.”

*****
totul a inceput, așadar, dintr-o joacă și a continuat apoi printr-o indiscreţie apărută in le journal de dimanche din 15 iunie anul trecut, când directoarea editurii flammarion avea să anunţe peste doar două zile, in faţa a 300 de librari, apariţia in octombrie a unei cărţi secrete, scrisă ‘la patru mâini’. era anunțat și primul tiraj: 150.000 de exemplare!
a fost cel mai mare buzz literar al ultimilor ani, iar acum, în această toamnă, deși nu are nimic putred la mijloc, este probably the most wanted book in the world.

*****
(interviu video) houellebecq - b.h.levy, aici (subtitrat)