lumea lui stere gulea

lumea lui stere e gulea.
de fapt nu asta am vrut să spun.
lumea lui stere gulea non est disputandum. e defectă, defectivă de bun gust, subtilă și palpabilă ca un weekend cu mama tâmpit.
am văzut și eu filmul, aseară. nu pot să mint, dar pot să spun că a fost... supercool! mi-a zdruncinat ceva în mine, nu știu ce. ceva mic și rotund. și neînsemnat.
mi-a plăcut că autoru’ lu’ moromeții a rămas bine ancorat în realitate; nu s-a lăsat dus de valul tânăr. cine știe ce chestie căznită, minimalistă, cu puțin umor, niciun omor și plictiseala dracului ar fi ieșit? mai bine așa...

mi-a plăcut mult și povestea – mamă tânără (medeea marinescu) întoarsă din spania, copilă drogată (adela popescu) care vorbește cu p și f (ca gică, instructorul auto), revedere după ani în toaletă, ‘eu sunt mama ta...!', ‘e, căcat...!’, viața la țară cu gheorghe dinică, ‘tu-i ceapa mă-sii, asta nu e ceapă de la mine’, interlopi haioși, andi vasluianu (a mai prins 4 minute într-un film), traficanți de organe, răpiri de copii, revedere la morgă după zile, final deștept și așteptat. un film neașteptat de.

mi-a mai plăcut pentru că totul pare decupat din viața obișnuită a unui bucureștean anodin. ca mine de exemplu. care, mai alaltăieri, i-am furat nevesti-mi banii din portofel ca să-mi procur o doză din adevărul literar și artstic de la un dealer din romană. nu mai spun că, ajuns la locul întâlnirii, m-am bătut cu niște țigani pe un bilet la omul pernă de radu afrim. țiganii aveau lanțuri la ei, eu eram cu mâinile goale. le-am smuls lanțurile de la gât și i-am caftit de le-au mers fulgii.
dar asta este o altă poveste...