bancnota de 10 lei

nimic nu mi se parea mai grozav in anii aceia decat sa gasesc bani pe jos, daca se putea bancnote albastre. si se putea, din cand in cand, asa cum s-a intamplat intr-o dupa-amiaza, in care cineva binevoitor (sau poate doar neatent) a scapat pe scari un teanc destul de grosolan de albastrele cu contur alb. bălcescu a fost un domn in ziua aia... a fost si parerea maica-mii, femeie iubitoare de frumos si chibzuita, care m-a pupat cu foc atunci si ne-a dus, pe mine si pe fratii mei, la cofetarie. ne tineam toti patru de maini, dar nimeni n-a banuit de ce.
erau vremuri neobrazate ca scanteile unei explozii solare.

in alte zile mai posomorate udate de ploi repezi, dibuiam pe langa bordura cate o moneda de 3 lei. o inhatam si intram apoi la un film de 2 lei. de restul imi cumparam pufuleti cu sare, pare-mi-se.
daca aveam noroc mai prindeam si o masina cu mort la pupa si imi umpleam buzunarele cu banuti. dar pe aia ii pastram pentru o eventuala minge de piele.

nu stiu cine va crede o asemenea nazbatie, dar dupa atat amar de vreme, mai exact astazi, pe la orele 17.30, in zona intersectiei 'abatorului' cu 'mihai bravu', mergeam agale catre autobuzul 313, cand tocmai am zarit pe jos o bancnota zgribulita de 10 lei. desi era parcata regulamentar langa nametii de zapada, am ridicat-o cu grija, sa nu-i frang coloana, si, de dragul vremurilor apuse, am dus-o la mine acasa langa suratele ei uscative.

acum stau si ma intreb ce sa fac cu ea: sa cumpar doua bilete de cate 5 lei la cinema ‘studio’ sau un trandafir degerat pentru nevasta-mea, de valentine day? cred ca am o dilema...