luni, 1 februarie 2010

scurta intamplare cu gogol si capote


(moby - wait for me)

(foto: pantacruel)

duminica, pe la pranz, pantacruel se indrepta catre piata romana, insotit doar de propriile ganduri imperturbabile. in dreptul cinematografului patria i s-a dezlegat siretul de la pantoful drept si, in timp ce se apleca sa-l innoade, s-a gandit sa dea buzna in libraria carturesti ca sa nu se-ntoarca din oras cu mana goala. in minutele urmatoare a tot cautat cu neinduplecata perseverenta un petru cimpoeșu sau macar un autor strain de inaltatoarele peroratii.

in cele din urma, dupa ce si-a lasat privirea sa alerge printre rafturi ca un armasar negru imbalosat, pantacruel gaseste simion liftnicul, ba chiar si toba de tinichea. le ia la subsuoara prin surprindere si se apropie zambind cu voiosie de iesire, cand, dintr-o data, simte o uitatura sonoră lovindu-l discret in ceafa. se intoarce si-l zareste cu coada ochiului pe batranul truman capote. invaluit intr-o ceață albastra, americanul fumeaza in nestire sprijinindu-si capul in maini. pentru cateva clipe, pantacruel este atat de nedumerit de senzatia spontană de fericire care l-a apucat de picior, incat uita pur si simplu unde se află.

căutătorul abandoneaza cimpoesul si grassul si se apuca sa citeasca (emotionat) cateva pagini din muzica pentru cameleoni. la un moment dat, da peste un pasaj in care constance collier, o profesoara faimoasa de actorie de pe la jumatatea secolului trecut, se plange de noua sa eleva, marilyn monroe, intrata sub aripa ei la sugestia lui capote. printre ceilalti cursanti ai domnisoarei collier, care - ne spune autorul cateva randuri mai jos - avusese legaturi cu oscar wilde, chaplin si garbo (in vremurile de inceput ale tacutei suedeze), se aflau katharine hepburn, audrey hepburn si vivien leigh.
pana sa ceara nota de plata, pantacruel mai inhata, in treacat, un n.v. gogolmantaua (povestiri + nuvele), volum pe care dealtfel il cauta cu febrilitate de multă vreme, in special pentru nuvelele exemplare nasul și mantaua.

o ora mai tarziu, ajunge acasa, isi face o cafea tare buna si se apuca de citit, nu inainte de a-si spune cu mahnire ca va avea nevoie de un scurt concediu pentru a se bucura in tihna de cele doua achizitii de marcă. se mai linisteste un pic, abia dupa ce nevasta-sa ii reaminteste ca se afla in concediu de mai bine de patru luni de zile, situatie care ar putea sa mai dureze inca pe atat. cu moralul aproape ridicat, pantacruel incepe sa se invarta agale in jurul frazelor lui gogol si capote pana cand, pe inserat, la sugestia aceleiasi sotii iubarete o cotesc amandoi catre un pahar de pinot noir de cotești.

13 comentarii:

ioana spunea...

vai, panta, cum să laşi tu din mînă Simion Liftnicul? du-te repede înapoi şi recuperează-o...:)

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Take your time.
E de savurat, nu glumă. :)

Şi totul a pornit de la şiretul pantofului drept. :)

claude spunea...

Daca tot a venit vorba de carti si pinot noir, cred ca la postul asta ar merge mentionat "Sideways" (ceea ce tocmai am facut). Bucura-te de concediu (nu, nu sunt ironic, fiind eu insumi intr-un nedorit concediu de ceva vreme ;-)).

dana spunea...

ceea ce m-a atras de la bun inceput la volumul lui Capote,a fost acel albastru obsedant al copertei (la fel de obsedant ca si oglinda neagra). in carte, am mai gasit mentionate, aparent in treacat, cel putin patru nuante de albastru, in sintagme care au pastrat misterul intreg, cel putin pentru mine. mister albastru.albastru pal, de preerie!?

pantacruel spunea...

ioana,
nu mai pot acum, a chemat altcineva liftul :p

zvarluga,
sirete mai sunt sireturile astea, intr-adevar :)

claude,
pai nici nu stii cum s-o mai iei. e ca in... 'sideways', cum bine spui. poate fi o perioada extraordinara a vietii, un time out intelectual & nepretuit in epoca turbata a dead lineurilor si, totodata, un nedorit picaj economic.
depinde acum la care parte a paharului privesti ;)

dana,
capote a fost unic nu doar prin naturaletea si finetea dialogurlor sau ascutimea spiritului, ci mai ales prin colectia sa aproape ireala de amintiri supra-populate cu cele mai in voga personaje si personalitati ale epocii.

Unknown spunea...

ai cotit-o bine. cafeau merge la capote, gogol cere neaparat un ceai.

pantacruel spunea...

am si ceai, domn dedes :)

dana spunea...

de acord. cele cateva pagini despre Marilyn ale lui Capote, transmit atat de intens imaginea de "copil frumos". In timp ce le citeam ma gandeam ca ar putea fi cea mai buna "introducere" in romanul Marilyn pe divan, al lui Michael Schneider.

pantacruel spunea...

dana,
probabil ai dreptate. pt mine insa marilyn nu este un fetis, cum se intampla de ex in cazul lui als. in schimb, cel putin in ultima vreme, am sesizat o dracovenie - sunt innebunit dupa a-glamour-atiile de mituri pe metru patrat. adica dupa capote :)

vasgar spunea...

frumoasa intamplare: sa te agate intr-o librarie cu privirea si Capote, si Nikolai Vasilievici Gogol.
s-a putea sa-ti pretinda cateva pagini capote-gogoliene :-)

pantacruel spunea...

nu e exclus!
in plus nici nu e cred ca e chira atat de greu. imi iau un capot pe mine, ma furisez incetisor pe google si treaba-i gata :)

dana spunea...

un capot albastru pal, neaparat

pantacruel spunea...

exact. un capot(e) albastru pal(me) d'or colectia 1980, negresit :D