‘m-am apucat de scris la varsta de opt ani – din senin, fara un exemplu care sa ma inspire. nu intalnisem niciodata pe cineva care sa scrie;
de fapt, putini dintre cunoscutii mei stiau sa citeasca.
dar adevarul e ca singurele patru lucruri care ma interesau erau:
sa citesc carti, sa ma duc la film, sa dansez step si sa desenez.
apoi, intr-o zi, m-am apucat sa scriu, fara sa stiu ca intrasem sluga pe viata la un stapan nobil, dar necrutator. cand Dumnezeu iti face un dar, iti pune-n mana si un bici; si biciul e destinat exclusiv autoflagelarii.
dar fireste ca eu nu stiam asta. am scris povestioare de aventuri, politiste, scheciuri, povesti pe care le stiam de la fosti sclavi si veterani ai razboiului civil. a fost foarte placut - la inceput. a incetat sa mai fie placut cand am descoperit diferenta intre a scrie bine si a scrie prost, urmata de o descoperire si mai alarmanta: diferenta dintre a scrie foarte bine si arta adevarata; e subtila, dar devastatoare. si dupa asta s-a abatut biciul. (...)’
truman capote, 1979
6 comentarii:
Panta,
Capote a fost mare. Totuşi, să zic că nu a "produs" marile romane pe care le putea scrie ? Ceva s-a rupt în lumea lui, spre sfârşitul vieţii... Din cauza "amicilor" pe care şi-i pusese în cap ?
Cruelule, vroiam să-ți zic de câteva zile. Am văzut pe HBO, că e un concurs de scenariști pentru HBO. Nu te bagi? La talentul și umorul și pasiunea ta unică, eu aș zice că ai șanse mari.:)
Fără virgula aia de respirație!:)))
serban,
nu a scos la lumina romanele pe care le avea inlauntrul sau si si-a dat seama de asta (prea devreme). de fapt, asta a fost una dintre dramele vietii sale - constientizarea acuta a superficialitatii de care dadea dovada, ci nu 'prietenii'. "chiar si atunci cand scriam bine, imi dadeam seama ca nu lucram niciodata cu mai mult de jumatate, uneori doar cu o treime din capacitatile pe care le aveam la dispozitie".
innunenda,
multam frumos de sesizare, dar ma tem ca nu prea mai ai loc de mihaela radulescu in bransa asta a neo-scenaristilor :p
acum serios, am sa port zilele astea o discutie serioasa cu nasul meu acvilin, caci al lui kovaliov nu prea se mai tine de șotii de cand a revenit la locul său, si am sa vad daca mi-l bag si eu in oala sau mi-l iau nițel la purtare. desi acum as spune cu (juma' de gura) ca sunt cam ocupat cu romanul cela nenorocit. si am atata ceata in cap de nu mai vad la un metru in fata, mai fato :)
Când ți-am spus să-ți pui la opționale și farurile de ceață, n-ai ascultat! :)))
nu-mi mai aduc aminte, doamno! :p
Trimiteți un comentariu