interviu (pe bune) cu ioan, da vinci, rain man si forrest gump. patru intr-unul

cum tot nu ma va crede nimeni, nu mai e necesar sa-mi bat capul cu fel si fel de explicatii.
spun doar ca omul asta exista, i se spune ioan, sta mai mult prin bucuresti, are vreo 32 de ani, e multiplu campion modial la un sport marginal si m-a anuntat aseara, pe la ora 19.00 (eram la biserica), ca putem face interviul pe care i-l solicitasem cu doua saptamani in urma. n-a durat 30 de minute, cat imi inchipuiam, ci fix 6 ore. în tot acest timp a reusit sa-mi raspunda pe larg la vreo 7 intrebari din cele 12 pregatite, mi-a aratat doua dintre cele trei case din centru pe care le detine si m-a plimbat prin 1001 de povesti demente despre el si cei mai faimosi romani.

pare un om normal, desi are ceva din mintea intortocheata a lui leonardo da vinci si niste muschi de marmura imprumutati de la david. in rest picteaza, vinde si intermediaza opere de arta, asculta muzica preclasica, iti vorbeste cu pasiune despre plagiatele muzicienilor din secolul XVIII, compune, citeste si memoreaza carti rusesti – l-am testat cu un ilf si petrov, roman pe care l-am zarit intr-un colt de camera si despre care zicea ca e un fel de biblie pentru el; ei bine, nu ma pacalise! –, croieste haine pe care, uneori, i le copiaza razvan ciobanu; mi-a aratat o scurta de hiena tanara si o alta din piele de sarpe cu captuseala de vulpe argintie neagra - nu prea ma pricep la hiene si serpi, dar am inteles ca valorau o mica avere.

(ioan, aici cu haina de hiena)

in timpul ramas, consiliaza diversi afaceristi putred de bogati si firme din tara sau de afara - are chiar un job discret prin new york prevazut cu apartament si masina de serviciu - niste papuci (vreo 4 bucati) ca ai lui sindbad marinarul, brodati manual cu fir de aur si argint. tot de pe acolo a furat o icoana de aur dintr-o moschee (zice ca aia i-ar fi taiat mana dreapta daca il prindeau),
mai are peste 1000 de carti in biblioteca din unirii si vreo 2000 de filme in calculator (din care a vazut cam 3). despre mia (1000+) de fete discrete care i-a trecut prin asternut astern tacerea, nu care cumva sa zgudui sensibilitatea domnitelor mondene si domnilor din top 300 care le tin isonul.

sa mai spun ca mi-a vorbit despre inventiile lui fabuloase (are 5 facultati terminate), ca mi-a aratat ce si-a construit singur prin casa si mi-a explicat cum poti avea caldura pe timpul iernii fara sa detii calorifer, soba sau cine stie ce resou electric (desi el obisnuieste sa doarma pe balcon in orice anotimp), ca mi-a povestit pe indelete, cam ca maestrul jedi yoda, cum sta treaba cu forta mentala si la ce performante a ajuns el, ca m-a ciupit de brat si de picior ca sa-mi arate cum functioneaza autoconservarea – cum era aproape ora 1 noaptea, nu am inteles mai nimic, ca m-a invitat sa mananc alaturi de el, o masa simplista: ceapa si lapta batut (uneori am inteles ca mananca si carne alterata. cica are oarece proprietati...)?

ioan asta mai zice ca a calatorit prin mai toate tarile si orasele si ca cele mai frumoase i se par florenta si istanbul, ca are un bunic de 99 de ani, preot si ca poate dormi 60 de ore continuu cu f scurte intreruperi (pt caca, pipi si papa) inaintea concursurilor importante, ca isi poate controla total corpul si mintea prin vointa, ca a avut o fabrica de nu stiu ce si ca de curand si-a cumparat cateva zeci de hectare de padure (o investitie pe termen lung.) si sa nu uit, a dormit in camera lui hitler din koln si in patul lui mata hari.

dupa toate acestea, cand deja imi plesnea capul de oboseala, m-a dus cu masina lui, ceva sport tunat, nu mai tin minte ce marca, spre casa. numai ca a condus-o cu genunchii o buna bucata de drum cu aproape 100 km/h, iar eu nu aveam centura de siguranta pusa. la un moment dat s-a oprit pe o straduta pustie sa impuste cativa maidanezi cu un pistol cu amortizor si bile. aici mi s-a parut ca-i lipsea o doaga.
in rest, cum spuneam, tipul e ok si un pic cam persuasiv.