am citit cele 200 de pagini ale scortosului the road din scoarta-n scoarta, in sapte zile s-un pic. spre surprinderea familiei, am supravietuit calamitatii premiate cu pulitzer in 2007 (s-au tampit si astia!), caci atata plictiseala si lalaiala n-am indurat nici pe vremuri la nesfarsitele ore de chimie. in fapt, romanul lui cormac mcc are chimie organica intr-insul! este una dintre cele mai revelatoare, emotionante si ravasitoare hidrocarburi saturate pe care le-am citit in ultima vreme. frazele si dialogurile monosilabice ale lui c.mcc sunt mai lipicioase decat mierea cea dulce. in plus au forta halucinanta (nu, nu sunt cuvinte mari!) a rahatului cleios expediat cu o ultima si patetica sfortare disperata in inaltul cerului posomorat.
dar sa revin la omleta din aceasta dimineata.
cu gandul la the road - desemnat de revista times cel mai bun roman al deceniului (am aflat aseara din adevarul si m-am crucit inainte de rugaciune) –, am intrupat o omleta din doua oua mititele, branza untoasa, mezel si rosioara. ca sa treaca timpul mai repede, am vorbit cu dansa in maniera personajelor din cartea lui c.mcc.
*****
crezi ca esti gustoasa?
da, din moment ce ma prepari chiar tu.
mai gustoasa decat un pepene?
ce-i aia pepene?
un fel de prajitura cu coaja verde si samburi negri.
si se mananca?
da. asa cum o sa te mananc si eu pe tine.
ok.
ok.
asta inseamna ca am sa mor, nu?
asa ma gandesc.
esti sigur?
da.
n-am mai murit niciodata. cred ca nu este prea placut...
pantacruel tacea. stia ca omleta mccarthy isi traia ultimele clipe. intr-un fel se simtea vinovat, insa nu avea alternative viabile. daca nu manca risca sa moara el de foame si asta era inadmisibil.
imi pare rau.
stiu, n-ai incotro.
din pacate...
ce mai astepti?
sa se faca cafeaua.
am crezut pentru o clipa ca ti-e mila.
sincer, imi pare rau pentru toata aceasta situatie ingrata. trebuie sa intelegi ca traim vremuri cumplite
nu te pot contrazice
n-ar avea nic un rost
auzi?
da.
cred ca imi este frica.
nu are de ce. sunt langa tine.
asta imi da incredere.
imi plac foarte mult omletele increzatoare.
era aproape ora noua. ti(m)pul nu mai avea rabdare... se uita la ea cu jind si isi apropie furculita boanta de trup-i firav.
nu te teme. am sa te tai bucati si am sa te mestec incet. cu grija
e-n regula.
si am sa te rog sa nu plangi.
n-am sa plang.
asta e ordinea naturala a lucrurilor.
am mai putea sta putin de vorba in timp ce ma sfarsesc?
nu stiu.
de ce nu stii?
de obicei nu vorbesc cu gura plina.
ok.
nu mai spun ca s-ar putea sa fim auziti de vecini.
asta e adevarat.
mi-e tare foame, sa stii.
stiu.
inchide ochii, am sa te tai putin.
ok.
te voi manca repede. n-are sa doara.
promiti?
promit.
ok.
ok.
mi-e atat de frica, totusi...
șșșt.
15 comentarii:
valeu, l-ai facut omleta pe cormac.
warning! urmeaza un comentariu rautacios:
- pofta buna!
- multumim
si la masa nu vorbim.
deci trebuie MUSAI citit in engleza!
dedes,
asta pt ca imi place omleta cu caimac.
claude,
buna sa-ti fie inima! :)
dragos,
cred ca l-as mai citi o data in lat(r)ina ;)
mi-a amintit de "in tara ultimelor lucruri" a lui auster. dar mai plicticos.
auster? imi place ce spui tu acolo... :)
pot manca omleta mai intai? si-l pot face cadou pe dl. cormac cui stiu eu? s-apoi ma pot amuza in continuare (si pe furis sa-mi sterg lacrima din coltul ochiului din cauza de dialog de omleta pantacruelica)? :)
Da ce-am avut azi cu gătitul?! :)
Panta, niciodată n-aş crede un bărbat care mi-ar spune: Închide ochii, am să te tai puţin... n-are să doară. (fireşte, omletă fiind :)))
Hahahaha, ești nebuuun! Genial!:)))
Foarte foarte tare, panta! Dialogul suculent...Totuși, cam mult unt pe omleta aia. Ori...a transpirat de frică?
anadana,
inca nu poti manaca. mai intai te speli pe maini si apoi iti pui servetul la gat (ca sa-ti stergi lacrima din coltul ochilui) :)
zvarlugo, zvarlugo,
si mai spui ca te numesti bond? ;p
innunenda,
cam mult unt, stiu... mi se trage, pesemne, de la 'julie & julia' (pe care stiu ca nu l-ai vazut inca! ;p)
knock knock! am "picat" pe aici căutând ceva despre cartea minune. Anyway, m-ai convins... să te felicit, totuşi, căci mi-a plăcut micuţa ta anologie. interesant că te-a inspirat "julie & julia", iar dacă tot îţi place meryl stip, aş vrea să ştiu cum te inspiră "it`s complicated". Numai bine!
merci k,
'meryl stip' nu-mi place, dar il ascult cu placere pe michael stipe (nascut in aceasi zi cu mine, din intamplare) :p
oh, da, o sursă de inspiraţie cei de la R.E.M. Păi bine, capricornule, şi ce mai ai în comun cu Michael Stipe?
in comun? probabil doar dragostea neconditionata pentru omlete.
Cred că e vegetarian.
Trimiteți un comentariu