am aflat răspunsul, după ce l-am auzit pe răzvan lucescu declarând că, deși avem 2 puncte (cu 6 mai puțin decât albania!!!), mai există șanse teoretice (mai mult absurd-patologice) de calificare.
deci
de ce nu demisionează niciodată toți acești iordănești, pițurci și lucești juniori?
tot nu v-ați dat seama?
pentru că, odată cu funcția, ei capată și o dubioasă mentalitate de muribunzi, de bolnavi incurabili.
la fel ca bătrânii aflați în agonie, la distanță de o clipire de tărâmul celălalt, selecționerii echipei naționale a româniei se agață cu disperare de viață.
și la urma urmei
cine naiba suntem noi să le cerem bieților selecționeri o sinucidere/eutanasie onorabilă?
3 comentarii:
va recomand o cura pe baza de plesu&liiceanu :P
de acord cu alex!
apoi îmi rezerv singur concluziile; nedemonstrabile niciodată :)
alex,
ma voi uita pe net la serialul plesu & liiceanu. am preferat o alergare de primavara in parc la ora aia :)
scorchfield,
. :)
Trimiteți un comentariu