looking for zakuscătă

într-o dimineață de sâmbătă, la puțin timp după ce poftise la zacuscă și murături, pantacruel, care era un om pătimaș, trist deseori și ticălos în restul anului, cu o ambiție postmodernistă și gusturi rafinate, a plecat spre Bелико Tърново. ca să pună mâna pe câteva borcane tare bune (și, bineînțeles, ca să le vină de hac).
era tulburat și cei care l-au văzut în acea zi își amintesc înfățișarea lui răvășită.
în aceeași seară s-a întors acasă, a încercat să scape de senzația de destin implacabil, a luat o lingură, a deschis capacul de tot, a rupt un codru mare de pâine, a chemat ș-un câine și, când noaptea era pe sfârșite, a fremătat sticlos.

ce s-a petrecut cu toată acea delicioasă zacuscă este încă subiectul unor discuții aprinse. unii se jură pe neveste și pe copii că individul s-a lins pe bot și pe degete înainte să spele borcanul cu axion. alții susțin însă că bunătățile au fost ascunse până la iarnă de ochii pofticioșilor.

looking for zakuscătă - by pantacruel
veliko târnovo, octombrie 2009