joi, 22 octombrie 2009

nu sunt un tip simpatic (whatever works)


așa crede woody allen. despre el si personajele sale.
iarăși o să exagerez ca de fiecare dată când e vorba de woody. dar de această dată bătrânul chiar m-a omorât. de fapt m-a făcut să... evident nu-mi găsesc cuvintele. tot ce pot să spun este că m-aș uita la 'whatever works' fără oprire până când s-ar întrupe curentul.
dau o fugă la domn gică să-mi arate cum e cu condusul și revin. las însă robinetul cu replici să curgă...


whatever works
- nu sunt un tip simpatic. șarmul nu a fost niciodată o prioritate pentru mine.și ca să știți, asta nu cel mai plăcut film al anului.

- lăsați-mă în pace cu "aș fi putut" și cu "ar fi trebuit". maică-mea spunea: "dacă bunica ar fi avut roți, ar fi fost tramvai". mama nu avea roți. avea varice.

- ești un bãrbat cu care este foarte greu sã stai.
– din cauza asta ai avut o aventurã?
– nu am avut nicio aventură. a fost un scurt interludiu de infidelitate și s-a întâmplat acum mulți ani.

- în america, oricât urau negrii, îi urau pe evrei chiar mai mult. erau speriați de negri cã aveau un penis prea mare. îi urau pe evrei, chiar și cu micile lor penisuri.
- pentru Dumnezeu, mănânc aici.

- mă dau bătut. dormi pe canapea, proasto. sunt prea obosit să prelungesc acest dialog dintre un microb murdar și un gânditor de nivelul premiului nobel.

- ce fel de geniu ești?
– ce fel?
– da, la ce ești un geniu?
– mecanică cuantică.
– da, dar în ce domeniu? muzică?

- eram amândoi studenți la universitatea din chicago. avea un iq mare și o rochiță drăguță scurtă.

- ce aș putea să-ți ofer eu în afara unui temperament impulsiv, ipohondric,idei fixe despre moarte, furie și urã față de oameni? și ce ai putea sã-mi oferi tu? un personaj din faulkner, nu diferit de benjy.

- melody mi-a spus că ești un om foarte inteligent.
- dacă un iq de 200 este foarte intelligent...

- boris, unde o pot duce pe mama intr-un loc amuzant?
- ce zici de muzeul holocaustului?

- știi, trebuie sã spun, chiar dupã cele mai înalte standarde, soacra ta are niște sâni foarte frumoși. și fundul ei este frumos conturat. este în formã de pară. degas făcea distincție între fundul în formã de măr și cel în formă de parã. eu sunt un mare mâncător de fructe.

11 comentarii:

luiza spunea...

şi eu l-aş tot vedea până s-ar opri curentul. numa că l-am văzut la cinema (de 2 ori) şi nu-l am acasă.

mai sunt multe faze geniale. aia cu lagărele(camps) pentru copii, toată scena în care patricia clarkson dă buzna în apartamentu lui boris, aia în care soţu ei vine la expoziţie, şi ah daaaa, discuţia de la masă cu mama puştiului slab la şah.

pantacruel spunea...

ambele discutii cu mamele pustilor de la sah + discutiile despre sex + scenele in care boris vorbeste cu spectatorii + toate, toate.

am avut senzatia (pt prima oara in viata) ca nu as putea renunta la nici o scena din acest film. cu toate stea filmul nu se schimba deloc chiar daca renunti la oricare scena sau succesiune de scene. mai mult 'whatever works' functioneaza si daca ii tai sonorul si dialogurile (!!). numai ca s-artransforma subit dintr-un film dulce-acrisor intr-unul amar.

am sa incerc acum o cronicheta (fara adjective). altfel nu am nici o sansa sa povestesc whatever works-ul :D

Şerban Tomşa spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Şerban Tomşa spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...

serban,
da, intr-adevar sunt (cam) sentimentale :) dupa parerea mea cea mai interesanta este 'ion stratan sau poemul ca o grădină udată cu sângele autorului'.

nu stiu de ce, dar poezia nu m-a atras niciodata. proza insa as zice ca are magiun pe ambele parti :)

Unknown spunea...

Panta, astept filmul, stie el drumul.

Şerban Tomşa spunea...

Trebuia să ţi le trimit printr-un mail... Aşa, arătau foarte nasol...

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Panta, să nu crezi că n-am observat că ai scris că poezia nu te-a atras niciodată şi asta, pentru că-s sub efectul paracetamolului sinus. Şi că te lăcomeşti la magiun. :P
Ştiu eu că ai simţit şi pelteaua poeziei şi o mai plimbi uneori, până-n cerul gurii, poate fără să vrei. :)

Culmea e că şi eu am avut o perioadă, prin facultă, în care nu prea primeam poezia, înăuntru. Nu ştiu de ce. Dar acum, o cunosc după paşi. Îndată o primesc! :)

Până la urmă, foarte simplu spus: guşti ceea ce-ţi place.

pantacruel spunea...

acum prefer rahatul turcesc. este si foarte simplu si foarte gustos :p
sanatate zvarlugo!

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Cu nucă? :P

Mulţam.

pantacruel spunea...

cu multa nuca.
n-ai pen' ce :)