"la picioarele lui eminescu" (cum tot turuiau întruna comentatorii de serviciu), în timp ce moderatorii, invitaţii şi reporterii recitau versuri emoţionante scrise de marele bard de la bârca. onoruri militare, băi de mulţimi, lacrimi curgătoare şi titluri poem - 'despărţire-n flori', 'la adio', 'cenaclul din cer' - iţi luau ochii şi piuitul. vorba amicului dede's, ceva mai greţos-libidinos nici c-am văzut în ultimii ani. cu greu am reuşit să sting, să mă scărpin puţin în... (pardon) şi să sorb încă o gură de cafea.
m-am gândit apoi că, totuşi, am mai rămas aproximativ 21.999.999 de poeţi în ţara asta de căcat. nu atât de enormi şi geniali, dar la fel de ambiţioşi.
p.s.
uite că iaraşi nu m-am putut abţine căci, iată, trăim vremuri imemoriale...
7 comentarii:
panta, ești absolut delicios! :))
ps: dar de porumbelul alb nu au zis nimic?
pai nu stiu ca nu am rezitat decit 30 de secunde. dupa ce m-a luat salvarea am vazut niste halate albe si injectii lungi, atit :P
:))...și ai plîns?
băi, mai terminați-vă
dați-l în mă-sa, doamne iarta-mă
și povestiți-mi și mie ceva mișto
am inteles, sa traiti!
:)
iartă si tu, dar chiar nu mai pot
nu mai inteleg nimic
si politica mea autista cu ignorarea contextului nu mai tine
mi se prabuseste adapostul de lut peste mine, de la vibratiile idioteniilor urlate peste tot in tara asta de rahat
Nu tara este de rahat, dragul meu. Ce vina au vaile, muntii si apele ca exista omul?
Citeam cum ai deschis din greseala televizorul, Pantacruel.Si eu am urmarit grotescul spectacol...si era intr-adevar grotesc. Oribil de grotesc!
Trimiteți un comentariu