(povestite) by tomşa / când scriitorii se iau la palme. şi dăi, şi luptă... (2)

episod cu cezar ivănescu şi (din nou) mircea dinescu

cezar ivănescu era cunoscut în tinereţe drept un mare bătăuş. motiv pentru care obişnuia să poarte în servietă şi o rangă - aşa, ca din întâmplare. obiectul contondent i-a fost de mare folos poetului când a sosit clipa să-l altoiască pe un critic literar mai zelos. şi, ca să fim drepţi până la capăt, cam insolent de felul său. ostilul cârtitor a fost la un pas să-şi piardă ochiul în urma incidentului, dar, din nefericire, a scăpat aproape întreg. secvenţe cu lupte corp la corp între poeţii ivănescu şi dinescu există, de altfel, şi în ultima carte a lui alex. ştefanescu, bărbat adormit în fotoliu.

lumea mai vorbeşte că, în adolescenţă, dinescu era spaima oraşului său natal, slobozia. cineva de prin acele locuri povestea, deunăzi, că tânărul mircea era atât de iute la mânie încât, dacă aveai ghinionul să-l întâlneşti, era mai sănătos să traversezi pe cealaltă parte a străzii. acelaşi dinescu a relatat la tv că într-o zi, când învăţătoarea l-a vizitat acasă, bunică-su, abţiguit ca de obicei, s-a strecurat până în spatele femeii şi a ciupit-o de părţile cele moi.
(va urma)

p.s.
foto: cezar ivanescu + marin preda