un film şi un motănel

filmul se numeşte my own love song, scris si regizat de domnul care a făcut la môme (adică la vie en rose), e cu muzici multe din bob dylan, cu o renée zellweger în scaun cu rotile, cu un nick nolte bătrân şi mai ales cu un minunat forest whitaker cu ochiul lui stâng mic şi, aici, cam bâlbâit - cât îmi place forest whitaker bâlbâit şi cu ochiul lui stâng mic, film pe care tocmai mi l-am copiat pe desktop şi tocmai am să-l văd, la noapte, cu soţioara mea,

motănelul se numeşte tomiţă-boy, fost gabito-kid, care îmi mănâncă florile din balcon şi se ascunde în pungi şi mai mult doarme decât toarce şi, dimineaţa, îşi bagă botul în ceaşca mea de cafea