owen comite adulter

owen se trezeşte în pat, într-o dimineaţă de toamnă târzie, alături de julia, a doua lui soţie. el are 75, ea doar 70. sunt împreună de 25 de ani. owen începe să-şi amintească locuri (descrise a la capote), scene, amoruri şi adultere (nabokoviene) din viaţa lui. atmosfera şi compoziţia sunt parcă din houellebecq, cu un plus de umor şi melancolie şi un minus de cinism şi vulgaritate.

*****

owen o iubeşte mai întâi şi mai întâi pe elsie, într-o pădurice. dar nu chiar de tot, deşi ea, o pofticioasă fragedă, îşi oferă pe tavă trupuşorul mătăsos de adolescentă. owen este prea nevinovat chiar şi pentru inocentul deceniu cinci. mai târziu, se îndrăgosteşte nebuneşte de ruşinoasa phyllis pe care o abordează, cu tupeu!, la un curs de informatică. peste puţin timp, se căsătoresc virgini şi toarnă, nimeni nu ştie cum, când şi de ce, vreo patru copilaşi. naşterile succesive o fac mai corpolentă pe soţioară, motiv pentru care cămaşa de noapte îi căde acum în straturi dorice peste ţâţişoarele-i pline de lapte.

la o petrecere la familia morrisey, faye dunham, nevasta lui jock dunham, îl întreabă discret pe owen de ce nu vrea să se culce cu ea. el îi spune că ar vrea şi întreabă cum ar putea-o face. pun totul la cale şi bărbatul cade în păcat, pe păturică, pe la prânz, în lumina albă a unei poieniţe. owen devine astfel un soţ adulter.

cu alte cuvinte, faye îl ghidează cu blândeţe, iar el intră ferm, după ce-şi deschide fermoarul. şi-o vâră până la rădăcină şi ea geme de plăcere. owen are revelaţia că păsărica lui faye nu e la fel ca păsărica lui phyllis. e, parcă, mai fină la atingere, mai simplă şi umezeala mai puţin groasă. dacă udătura lui phyllis are consistenţa unui sos gros, a lui faye este glazurată. adâncimile noului vagin par să fie cele ale unei pubere, căci acolo, în gropa aceea umedă de carne, owen descoperă ceva minunat şi înfricoşător, precum întrebările timide şi pline de speranţă ale unui ţânc.

peste câteva luni, faye pune capăt aventurii lor, mărturisindu-i totul soţului ei, jock. lui owen îi comunică la telefon că totul s-a terminat. între timp, jock, turbat de furie, îi face o vizită soţiei lui owen şi îi povesteşte tărăşenia. când ajunge acasă, owen află că phyllis ştie care-i treaba. întrebat dacă doreşte divorţul, owen spune că nu. în paragrafele următoare ale romanului, owen se împacă cu nevastă-sa şi, mai ales, cu situaţia. familia dunham se mută în alt cartier, iar jock renunţă la gândul de a-l da în judecată pe owen pentru... alienare de afecte.

mai trec câteva săptămâni şi ed, colegul şi prietenul lui owen de la firmă, îşi găseşte (in sfârşit) o gagică, stacey, pe care o va lua de nevastă în luna mai. stacey e texană, are cu zece ani mai puţin decât cei doi şi obişnuieşte să înoate complet goală în piscină sub ochii lui owen, ed şi phyllis.

într-o seară, după o nişte joint & alcool, pentru că owen pare terminat acolo pe fotoliu, ed o conduce acasă pe phyllis, care se simte cam rău. rămas singur cu stacey, owen îşi revine spre bucuria fetei. cu un zâmbet ştrengăresc, muşcându-şi buza de jos cu dinţii ei albi, ea îşi apropie capul de prohabul lui şi-i spune să nu care cumva să se sperie, că ea vrea doar să-i vadă puţin cârnăciorul. atâta tot. el se opune puţintel din decenţă, însă dintr-o dată simte plăcuta senzaţie de căldură şi umezeala din interiorul cavităţii bucale a texanei. tipa aparţine unei alte generaţii, se gândeşte owen, şi, până la urmă, să i-o sugi unui prieten nu este un capăt de ţară, ci mai degrabă un fel de a te arăta atent cu el. nu apucă sa facă şi alte chestii livreşti, căci owen are oarecare remuşcări. iar după ce îşi trage fermoarul la loc, se trezeşte cu ed şi phyllis la uşă, care tocmai hotărâseră să se întoarcă.

dică nu-i rău până aici, pagina 237. mai sunt 150 de pagini si gata.

*****

romanul se numeşte orăşele şi e scris de john updike, care a murit de cancer pulmonar la începutul anului trecut, la vârsta de 76 de ani.