autoferparul lui adrian păunescu

"şi cum se-ntâmplă moartea să le spele / pe toate-nobilându-le fictiv / ai să te-apleci deasupra morţii mele / şi tot ai să mă ierţi definitiv"

adrian păunescu

"moartea fratelui meu adrian păunescu este o grea pierdere nu doar pentru literatura română,
ci pentru întreaga cultură naţională, având în vedere că a fost un ferment viu în numeroase domenii: literatură, presă, muzică, arte plastice, medicină, inventică."

c.v.tudor

"pentru noi, pentru rapidişti, adrian păunescu înseamnă foarte mult. a compus imnul nostru, un imn care îţi intră la suflet din primul moment în care îl asculţi, un imn care îţi face pielea de găină de fiecare dată. îi mulţumim pentru acest imn. regretăm foarte mult ceea ce s-a întâmplat"

george copos

"omul s-a dus, a rămas poetul adrian păunescu. am avut cu el nopţi de poezie, drumuri lungi împreună. a plecat dintre noi cel mai mare poet contemporan"

tudor gheorghe

"eu l-am cunoscut personal după revoluţie. este o mare durere pentru mine pierderea acestui om. asta înseamnă că ne ducem cu toţii."

sergiu nicolaescu

******

"ciudăţenia a făcut ca el să fie primul scriitor care s-a certat cu ceauşescu. era tânăr, considerat după nichita stănescu, poetul cel mai interesant. la o întâlnire a lui ceauşecu cu scriitorii, păunescu a polemizat cu acesta până l-a scos din sărite. a trebuit să intervină zaharia stancu şi marin preda să îi explice tovarăşului că e un poet mai tânăr, mai nervos. din acel scandal a ieşit o dragoste pe care nu o meritau nici unul, nici altul.

înainte să intre în spital mi-a telefonat şi mi-a spus: mircea, îţi dau telefon să îţi spun că îmi e dor de cel ce erai odinioară. am fost tulburat. mi-am dat seama că prin fraza aceea îi era lui dor de ceea ce a fost odinioară".

mircea dinescu

*****

"(...) v-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale. tineretea mea va e daruita. alta nu voi avea. va iubesc nu demagogic, ci in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sinteti geniu tutelar. ati facut pentru romania si pentru lume cit n-au facut toti brejnevii, toti carterii, toti reaganii la un loc. sinteti un om binecuvintat, aveti geniu, aveti linga dumnevoastra o femeie exceptionala si la lumina grijii dumnevoastra parintesti creste un tinar patriot revolutionar, din ce in ce mai matur si mai serios, in care simt ca mi-am facut un prieten, fiul dumneavoastra, nicu.

dar tara noastra, iubite tovarase nicolae ceausescu, este o tara condusa extraordinar si administrata sinuos. stiu ca v-ar putea supara cele ce va voi spune, dar imi risc acum, aici, intrega mea cariera si savirsesc, in fond, un lucru nedrept fata de copiii mei, riscind linistea in care ar trebui sa-i cresc. dar va iubesc ca pe lumina ochilor mei, cred in misiunea intelectualului patriot-revolutionar si sint gata de orice fel de sacrificii pentru a va convinge ca trebuie sa extirpati raul din radacina.

dragul si bunul nostru presedinte, iertati-ma ca va necajesc, dar competitia valorilor nu e incurajata si risca sa-si dea duhul in multe sectoare. nu va suparati ca va spun, cu durere va spun, cu lacrimi in ochi va spun: n-aveti voie sa fiti in nici o clipa a vietii dumneavoastra mai putin maret decit va stie o lume intreaga. (...)"

adrian păunescu, cu ascuţită si tăioasă limbă (din scrisoarea adresată tovarăşului nicolae ceauşescu, 28 mai 1982)