nu sunt prea multe,
pe care mi-aş fi dorit
să-l fi scris/gândit eu
povestea de dragoste se sfârşeşte odată cu acest dialog (de 5 stele, p.m.)
- La ce te gândeşti? Ce gânduri te frământă?şi începe odată cu cântecelul/dansul de mai jos
- N-o să-ţi vină să crezi pe cine am văzut în magazinul cu băuturi.
- Pe Richard Geico?
- Nu, dar bună încercare.
- Pe Jon Bon Jovi?
- Pe Bobby Ontario.
(tăcere, priviri, tăcere)
- Ce naiba făcea acolo?
- Habar n-am, cumpăra băutură.
- Doamne! Şi de ce-mi spui abia acum?
- Fiindcă acum mi-am amintit.
- Cum de nu mi-ai spus când eram acolo?
- Nu ştiu, eram ameţită, aşa că-ţi spun acum.
- Ai vorbit cu el?
- Numai chestii de complezenţă.
- "Ce faci"?
- Da, m-a întrebat ce mai fac.
- Iar tu i-ai spus?
- Nu voiam, dar ne-am nimerit în acelaşi magazin, făcând cumpărăturile în acelaşi timp. Aş fi vrut să-l vezi, să nu te mai simţi aşa. S-a îngrăşat...
- Şi ce-mi pasă mie?
- Nu ştiu.
- Nu-mi pasă dacă-i gras sau nu. Cum adică să mă faci să mă simt mai bine?
- Nu ştiu, tipu'-i un ratat!
- Şi ce legătură are asta cu mine? Ce-mi pasă mie dacă el e ratat sau gras?
- Poftim?!
- De ce spui că m-aş simţi mai bine dac-aş şti că s-a îngrăşat? Dacă ar fi în formă, ar trebui să-mi tai venele?
- Am spus o prostie fiindcă sunt agitată, bine?
- Cum adică eşti agitată?
- Mă simt ciudat fiindcă şi tu te simţi la fel.
- Eşti agitată fiindcă mă simt eu ciudat? Ce vrea să-nsemne asta?
- Da, simt c-am spus o prostie şi că mai bine tăceam.
- Serios? E o opţiune? Te întâlneşti cu Bobby Ontario şi ai de ales dacă să-mi spui sau nu?
- Simt că eşti supărat. Eu te-am supărat şi-mi pare rău. Am spus ce nu trebuia.
- Iubire, tu poţi să faci ce vrei.
- Bine. Îmi cer scuze...
(tăcere, ea pune mâna pe mâna lui, el îşi fereşte mâna, din nou tăcere)
- Ce faci?
- Trebuie să mă uşurez.
- Lângă casa omului?
- Să te ia naiba!
- Lua-m-ar!
(aici)
.
7 comentarii:
Eeeeei, cineva de pe-aici e romantic rău de tot( dar n-ar recumoaşte-o nici mort). Face figură dură, jamesdeaniană, yeah.:)
Şi mie-mi place actorul ăsta din video, e obraznic( exact atât cât trebuie).
eva,
pai daca iti plac actorul si obrazniciile (exact atât cât trebuie), eu zic sa vezi si filmul. pe urma mai vorbim de romantism vs brutalitate :)
Da, mi-ar plăcea să mă pronunţ după ce îl văd. Serios vorbind acuma, cinematografia americană nominalizată la Oscar în ultimii ani mă lasă cam rece. Îi prefer pe europeni, sunt mai creativi. Dincolo de impresiile agreabile din trailer(săruturi etc... am chiar şi eu un trup nu-i aşa?!:)) am senzaţia că intuiesc o reţetă tipic hollywoodiană, care ca orice reţetă, mă frustrează.
nu e chiar asa.
desi, intr-adevar, e cam aceeasi veche poveste de dragoste, prezentata, totusi, intr-un mod inedit si surprinzator.
cum ar spune/a spus, maestrul cinesseur, nu demult,
b.v. e printre putinele filme care isi merita locul pe lista aia urata de la oscaruri din acest an :)
Atunci, am să mă conving de potenţialităţile sale după ce am să-l văd. Mă voi lăsa surprinsă de vizionare, cu bunăvoinţă.
am pus cumva virgula intre subiect si predicat?! ("cum ar spune/a spus, maestrul cinesseur"), cat de tare... sunt genial. si intuiam asta de ceva vreme :P
Din pacate, si pe lista aia de Oscaruri, B.V. nu prea apare, ma asteptam sa fie mai bine recepatat...
Trimiteți un comentariu