sunt tot mai convins că orice autor/artist, fie el minor sau major, fie el contemporan cu noi si cu florin piersic, numindu-se el in buletin chiar:
scorsese, al pacino, andrei serban, pleșu & liiceanu (i-am vazut ieri la tvr, lăudabil efortul lor) sau mario vargas llosa (primii care mi-au venit în minte, să zicem), după un anumit număr de creații/reprezentații (ca să nu zic două-trei sau, hai, maxim patru-cinci) începe să se repete, să plictisească, să decadă, să bată apa-n piuă. practic, să uite ce e aia o 'piua' onestă.
n-am de gând să bat câmpii, aici, la rândul meu.
asta era ideea pe scurt – neputința autorilor/artiștilor de a se reinventa (catusi de putin) de la o creație la alta.
pe (un pic mai) amplu,
spun doar că infama chestiune mi-a revenit în minte azi dimineata, dupa ce am citit o cronică (semnata al. budac) despre ‘ratacirile fetei nesabuite’, penultimul roman scris de llosa.
roman care, deși imi tot taie calea prin librarii, n-a reușit sub nici un chip să-mi stârnească curiozitatea de a-l ridica un pic de pe raft. ca să-l șterg de praf.
și, da, e vorba despre același scriitor peruan care a luat nobelul pt literatură in 2010,
același llosa ale cărui cărți le-am citit (majoritatea) pe nerăsuflate – preferata mea fiind (încă) ‘mătușa julia și condeierul’.
*****
“ratacirile fetei nesabuite, romanul din 2006 al lui vargas llosa, mi-a provocat reactiile pe care le am mai degraba cand privesc un chip ravasit de tratamente cu botox. stradaniile autorului de a-si convinge publicul că surfează viril pe valul potrivit , că scriiturii sale nu i-au apărut riduri și că poate să fie frivol păstrându-și nodul cravatei strâns sunt așa de evidente, încât am ajuns la ultima pagină stors de orice strop de bunăvoință.
episoadele acestei povesti de iubire (cu prea multe) năbădăi se succed ca într-o agendă.
(...)
cred că un autor mare este acela care știe când să se oprească".
al. budac
8 comentarii:
exact. hesse, dupa ce-a terminat Jocul, n-a mai publicat nimic, desi a trait 20 de ani. a preferat sa se apuce de acuarela :)
lecturi matinale? o fi numele criticului predestinat :)
“la tia julia y el escribidor”, ce carte, ce scriitor, dar mai ales ce matusa!
ce spuneti de “tune in tomorrow…”, filmul din 90? vorba soricelului rozind de zor celuloid, bun, bun filmul dar mai buna cartea?
thursday's child,
eu am facut invers, m-am apucat de acuarela (eram scoler!) inainte sa citesc 'jocul...' lui hesse :P
mereu in contratimp sunt, carevasazica :)
dedulea,
si filmul si cartea, corect. dar (infinit) mai mult cartea.
cit mi-ar fi placut postarea asta daca venea in urma unei lecturi a unui roman si nu a unei recenzii...
(asta e o idee fixa de-a mea!)
claude,
postarea vine in urma unor lecturi multiple din diversi autori si observatii atente din literatura si cinema.
recenzia pe care o adaug in finalul postarii este doar un argument in plus ("o si alta parere", daca vrei)
multumesc pt ca ti-a placut macar pe jumtate :)
p.s.
tocmai am vazut aseara 'the gost writer'. din fericire polanski este unul dintre cei care ar putea infirma regula/observatia mea :)
panta,
hmm.
ps. 'the ghost writer' m-a lasat asa cum m-a gasit :pamintean. si rece. ;P
(faptul ca 'a serious man' a trecut neobservat, iar 'the ghost writer' e ridicat in slavi ma deprima moderat ;P)
p.s.
dar cine oare si-a permis asemenea mitocanie, claude? sa lasa locului minunatie de a serious man si sa ridice in slavi fantoma lui polanski?
indraznesc sa sper ca nu chiar acest blog ghidus si (cam) țanțoș :P
seaca ele raurile, dar inspiratiile.
Trimiteți un comentariu