am facut curatenie in lista de messenger. asa, patologic, dintr-o/-un toana-manie/delir-plaisir.
câteva ore mai târziu,
in timp ce-mi verificam mailul, am observat că rămăseseră fix 49 de mușterii in lista de messenger, dintre care 8 erau online. 8/49 nu suna cam ca 6/49? cum sa nu?!
cu nespusă acribie mi-am notat pozitiile celor 8 din 49. dintre ei, vreo doi erau pe invisible (sau transparenti, nelalocul lor, in mă-sa pe gheață), așa că au mai ramas doar... șase negri mititei/norocosi.
am luat apoi cele șase numere: 2, 20, 22, 26, 34, 47 si m-am prezentat in fața plutonului de pensionari. la loteria din coltul strazii.
ca sa nu par prea deplasat, i-as spune 'insipratie cu complicitate echivocă'.
câteva ore mai devreme,
veneam din oras cu ochii intr-o carte/revista (cum mi-e obiceiul) si fiind minoritar intr-un troleibuz periferic (cum incepe sa devina obiceiul), am dat sa cobor cand am auzit urcând o voce tuciurie de majoritar (al zonei). o voce femeiasca, un pic spartă - te-mpingi cu tupeu, fă, nu stai ca poasta!
eu am coborât și mi-am vazut de treabă/citit.
'conspiratie locala inechivocă', e limpede.
***
ps
tot înainte de loto.
am fost să inchid și eu, ca omu', un card de debit nefolosit de un an si jumătate. am iesit din bancă ușor sentimental. mai exact, aveam un mic disconfort căci mă puseseră să semnez vreo cinci hartii și să îndur priviri piezișe. la final, mi-au tăiat în față cardul cu foarfeca, ostentativ. apoi, in loc de la revedere mi-au spus asta a fost tot, domnule p!. mă bucur, le-am răspuns.
mă simţeam ca şi când tocmai aş fi fost excomunicat de undeva/din ceva.
din ceva de largă respirație univoca, mă gândesc
.
2 comentarii:
Cele mai stranii obiceiuri fac reuşita în viaţă, de la tăiatul cardurilor cu foarfeca -precum ai scris, până la scrisul pe blog precum se face.
Rămâne doar altitudinea pe care o putem atinge. :)
scorchfield,
da si nu :)
Trimiteți un comentariu