după ce am văzut că mohammad rasoulof (desigur, iranian, 37 de ani și condamnat la sase ani de inchisoare in decembrie 2010...) a câștigat premiul pentru regie la secțiunea 'un certain regard' - nici nu mai contează pentru ce film, am vrut să scriu ceva despre delirul iranian. despre faptul că-cannes-ul (și nu numai el) a ajuns (și nu de ieri, de azi) un fel de asiavision. adică un concurs cu steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare şi lume bună (și multă), după grețosul model eurovision, unde premiile se oferă (pe tavă) mai ales pe criterii geo-lirico-politico-aberaționale.
incercând să verific pe net dacă nu cumva mă înșel eu cu privire la oropsiții de iranieni (sau, cine știe, am avut iarăși vreun vis frust), am dat de acest text savuros/sulfuros, marca alș (dilema 2003), despre (chiar despre)... prețiosul/neprețuitul film iranian.
(video)
*****
‘FILMUL Iranian. by alex leo șerban (Dilema, 2003)restul aici
Am spus odată că singura condiţie pentru ca un Film Iranian să primească premii în festivaluri este ca el să fie făcut.
Şi să fie iranian, desigur...
(...)
În Filmul Iranian nu se (prea) vorbeşte
(excepţie: acelaşi 10, unde o femeie-şofer de taxi ascultă-şi-dă-replica celor 10 pasageri ai maşinii; ăsta e tot filmul). Vorbesc, în locul oamenilor, colinele deja-amintite; vorbeşte vîntul; vălul; pantoful. Căci oamenii sînt trudiţi şi obidiţi (excepţie: acelaşi Cercul - din care aflăm că femeile iraniene nu au voie să fumeze în public sau să călătorească singure în autobuz, în schimb pot conduce maşini! (?)). Trudiţi & obidiţi, dar cu o înţelepciune multimilenară care-i face să emită - în rare răstimpuri - panseuri profunde gen: "Nu, dle Barani, Viaţa Merită Trăită!", sau "Dle Barani, amintiţi-vă de Gustul Cireşii". Şi dl Barani îşi aminteşte, drept care renunţă să se sinucidă. Iar cînd se termină şi înţelepciunea (încape cam într-1/4 de oră la un film de 1 oră şi 1/4; 20 de minute într-unul de 1 oră şi 1/2), iranienii din filme îşi fac treburile zilnice - pe care le au cam aceleaşi: ridicarea unui zid de cărămidă, ridicarea nivelului de instrucţie al copiilor dintr-un sat, dus-întorsul dintr-un loc într-altul cu cîte-o găleată cu apă, ş.a.m.d. (Cînd este vorba de lucruri mai exotice - vezi şoferiţa de taxi din 10 -, atunci pasagerii turuie verzi şi uscate convinşi că, de bine ce turuiala lor o interesează pe şoferiţă, musai să-i intereseze şi pe spectatori.)
(...)'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu