poveste(a) de dragoste

dintre doctorul iuri şi frumoasa lara se înfiripă abia pe la pagina 380 (filmul e ceva mai îngăduitor cu spectatorul, în acest sens), după care jivago tocmai este capturat vreo doi ani de către partizani, iar idila mai ia o pauză de 100 de pagini.
dar nu vă întristaţi, rămân suficiente capitole și pentru îmbrăţișări pătimaşe & şoapte de amor.

în timpul petrecut de iuri la revoluţionari, rusia își vede nestingherită de treabă. un ciopârţit, mână dreaptă și picior stâng în minus, ajunge târâș la tovarăşii săi cărora le povestește ce se întâmplă în ţară:

“fraţilor, voi aici, în pădure, nu știţi nimica. în oraș îi vai ș-amar. fierb oamenii de vii. din oameni vii își taie curele. te apucă de guler și te azvârl nici nu mai știi unde, că-i bezna de pe lume. pipăi împrejur și-ţi dai seama că ești într-o cușcă, într-un vagon. în cușcă eram mai mulţi de 40 de oameni, numa-n izmene. iară ei deschid cușca și bagă labele-n vagon. îl scot pe primul. afară. pe oricare. ca pe o găină pe care vrei s-o tai. zău așa. pe unii îi spânzură, pe alţii-i omară-n bătăi cu vergile, pe alţii îi interoghează. te jupoaie-n bătăi, îţi pune sare pe răni și toarnă apă clocotită pe tine. când ţi se apleacă sau te scapi pe tine, te silesc să înfuleci ce-ai făcut. și ce fac cu copiii și femeile, o, Doamne!
nefericitul era la capătul puterilor. nu mai apucă să termine fraza și-și dădu duhul.

în aceeași seară prin tabără se răspândi vestea despre un eveniment și mai teribil. spaima lui pamfil palîh pentru soarta ce-i așteaptă pe ai lui după moartea sa răbufnise cu o intensitate incredibilă.
ca să-i mântuiască de suferinţele viitoare și ca să pună capăt propriilor dureri sufletești, acesta și-a omorât cu mâna lui soția și copiii. i-a omorât cu același topor tăios ca briciul cu care le cioplea jucărioare din lemn fetițelor și lui flionușka, băiețelul, la care ținea cel mai mult”

sper ca domnul quentin să se sesizeze din oficiu!

the 22 most of 2009

am tras cu ochiul pe lista celor mai așteptate 60 de filme ale lui 2009. la final îmi curgeau balele după vreo 22 dintre ele...

"biutiful" - alejandro gonzález iñárritu / javier bardem, rubén ochandiano.
primul film al lui iñárritu fără scenaristul guillermo arriaga. sunt tare curios să văd ce iese! coloana sonoră rămâne aceeași... gustavo santaolalla

"inglourious basterds" – quentin tarantino / brad pitt, michael madsen, samuel l. jakson, diane kruger și... boul de hitler.
o banda de soldați evrei, ‘the basterds’, condusă de brad pitt (și de mintea turbată a lui tarantino) pornește o campanie de răzbunare (specialitatea casei...) împotriva naziștilor.

"los abrazos rotos (broken embraces)" - pedro almodovar / penelope cruz, desigur. muzica: alberto iglesias ("che", "the kite runner", "the constant gardener").

"the limits of control" – jim jarmusch (în sfârșit, un nou jarmusch!) / bill murray, tilda swinton, john hurt, gael garcía bernal

"the imaginarium of doctor parnassus" – terry gilliam / heath ledger (în ultima apariție), johnny depp, colin farrell, jude law, christopher plummer, andrew garfield, lily cole
și tom waits as the devil!

"nine" – rob marshall / daniel day-lewis, javier bardem, marion cotillard, penelope cruz, judi dench, kate hudson.
plus nicole kidman, plus sophia loren.
adaptare a musicalului inspirat după fellinianul "8 1/2"

"public enemies" – michael mann / johnny depp christian bale, marion cotillard

"a serious man" – frații coen / richard kind, michael stuhlbarg

"shutter island/ashecliffe" – martin scorsese / leonardo di caprio, mark ruffalo, ben kingsley.

"the road" – john hillcoat ("the proposition", 2005) / viggo mortensen, charlize theron, guy pearce, robert duvall. coloana sonoră: nick cave & warren ellis

"the lovely bones" – peter jackson / mark wahlberg, susan sarandon, stanley tucci, rachel weisz / muzica - brian eno.
adaptare a romanului lui alice sebold ’minunatele oase’. pe care l-am citit. aștept filmul acum.

"tree of life" – terrence malick / sean penn, brad pitt.
un proiect vechi de 30 de ani al lui malick ("the thin red line" - 1998, "the new world" - 2005)

"bright star" - jane campion / ben whishaw.
dramă despre ultima idilă a poetului john keats.

"the informant" – steven soderbergh / matt damon.
între “che: the argentine” și ”che: guerrilla”, soderbergh se odihnește cu povestea unuia dintre cele mai celebre scandaluri industriale de la sfârșitul secolului trecut

"the soloist" – joe wright ("atonement", 2007) / robert downey jr, jamie foxx

"bad lieutenant: port of new orleans" – werner herzog / val kilmer, nicolas cage, eva mendes

"taking woodstock" – ang lee / demetri martin, jeffrey dean morgan

"tetro" - francis ford coppola / vincent gallo, carmen maura

"two lovers" - james gray / joaquin phoenix, gwyneth paltrow, isabella rossellini.
remake după "le notti bianche" (1957) de luchino visconti, care la rândul său este o adaptare după povstirea lui dostoievski, "nopți albe".

"brothers" - jim sheridan / jake gyllenhaal, natalie portman, tobey maguire.

"whatever works" – woody allen / evan rachel wood, patricia clarkson, larry david.

"agora" - alejandro amenabar / rachel weisz.
egiptul controlat de romani, secolul IV, biblioteca din alexandria etc.

marilyn monroe

by pantacruel

adevărul

până și maică-mea, femeie simplă care n-a citit niciodată vreun ziar și n-a văzut în viața ei decât un singur meci, românia – serbia 2-3, și-a dat seama de un adevăr simplu:
- „cum să nu ne bată sârbii, când noi așteptăm totul de la mutu? dacă mai erau doi jucători buni lângă el, altfel stăteau treburile”

duminică – femeia

în pragul primăverii, doctorul își notă:
'mi se pare că tonia e însărcinată (...)
fiecare femeie care naște este marcată de aceeași amprentă a singurătății, părăsirii, lipsei de ocrotire. bărbatul este până într-atât de străin în această clipă capitală, încât s-ar zice că nici la început n-a avut nici o treabă și totul a picat parcă din cer.

femeia aduce singură urmașii pe lume, singură se retrage cu pruncul în planul al doilea al existenței, unde e mai liniște și unde poate fi, fără teamă, instalat leagănul. singură, în tăcută smerenie, își hrănește și își crește copilul.

Născătoarea de Dumnezeu este cea care spune despre pruncul ei că o va preamări, că El este slava ei.
la fel poate spune orice femeie. Dumnezeul ei este în copil. mamele oamenilor mari ar trebui să cunoască acest sentiment.
dar absolut toate mamele sunt mamele unor oameni mari și nu e vina lor că mai apoi viața le înșală'
boris pasternak - 'doctor jivago'

îi călcăm în picioare!

pe ce mă bazez? pe câtec și poezie în primul rând:
"românia-i țară mare, românia-i țară mare,
calcă serbia-n picioare, calcă serbia-n picoare..."

UPDATE:
ne-am călcat singuri pe picioare

cea mai fericita fată din lume

am intrat la (în) ’cea mai fericită fată din lume’ ca cel mai fericit băiat din bucurești. în cele din urmă am ieșit, nu foarte repede și nu prea vesel.
debutul lui radu jude îmi pare unul dintre cele mai triste filme românești de la ‘reconstituirea’ (tot un fel de debut) încoace, căruia, dealtfel, îi seamănă oarecum prin subiect.
din nefericire, în locul finețurilor cinice și ironiilor perverse a la ’70, mi s-a servit un platou rece cu felii groase de realism și limbaj neaoș, decupat cu sete din pitorescul actual.
strop(ș)it abundent, desigur, cu niscai sos de pu... și pi...
adică cu pupi.
o altă nefericire este că ’galacticii’ george constantin, george mihăiță, vladimir găitan, emil botta, ernest maftei și ileana popovici au fost înlocuiți la pauză cu 'maseurii' andreea boșneag (destul de inspirată), șerban pavlu, andi vasluianu (în rol de prim figurant-șef), violeta haret popa(?) și vasile muraru (???) cu nas cu tot.

nu înseamnă însă că ingeniosul jude a dat greș la primul lungmetraj după excepționalele short-uri alexandra’ și ‘lampa cu căciulă’.
'cea mai fericita fată din lume' este un film intens, o satiră reușită care îți lasă un gust amar. în pantof. în ciuda faptului că amuză și plictisește pe alocuri prin previzibilul nerușinat.

punga noastră cea de toate zilele

suntem o nație de pungași.
avem pungi sub ochi, pungi cu semințe și punguțe cu 2 bani. puse bine. vorbim în pungă, ne ardem în figuri, dacă nu cumva ni se face gura pungă și, de obicei, venim acasă cu punga goală.

documentarul ‘punga la români’ a fost declarat, anul acesta, cel mai bun film experimental la festivalul filmul de piatră.
‘punga la romani este o prelungire naturală a mâinii. acest film este un mic studiu al societății în care trăim’ – declara mălina ionescu, regizoarea filmului.

apropo, la ultima ieșire afară (din țară, nu la w.c.), am trecut și pe la salonul auto de la geneva. acolo puteai lua câte o pungă (sacoșică) promoțională cu mărcile expozante. am băgat și eu în sân vreo 10 bucăți!
nu eram însă singurul pungaș de acolo, de ce să mint?

*****
p.s.
gata, îmi iau punga și fug la coada la studio, să prind un bilet la 'cea mai fericită fată din lume'.

*****
update
mi-am lăsat scăunelul la rând, ca pe vremuri, si mă voi întoarce mâine să cumpăr acces la film românesc... (foto via 'raulnecesar')

un altfel de ratatouille

unul melancolic și fără happy end.

one rat short (2006, alex weil, sua)

foamea

mi-am adus aminte de amicul dede’s.
nu, n-a murit încă!
de dede’s ăla (era să zic din liceu, deși eu am făcut liceul în bucurești, iar el pe undeva peste dealuri nisipoase și ape tulburi) de la cotidianul independent, unde stăteam în aceeași bancă. cam ca la liceu.
o dată pe lună, domnul învățător horia alexandrescu ne scotea la tablă și ne dădea câte un 4, maxim 5, milioane pe statul de plată. niciodată un 10...

(foto explicație: amicul dede's halind cu nesaț un sandviș cu felii de capote și bukovski presat)

dede’s pe atunci, ca și pe acum, era un mâncău din cale afară. era cu foamea-n gât.
mânca anticariat pe pâine și se adăpa zilnic, fix între orele 10.05 și 17.55 (nici mai mult nici mai puțin) cu lecturi diverse - de la romane mai ales rusești, până la dileme mai ales vechi.

eu, pantacruel, om sucit, cu capul după filme și fără personalitate, l-am copiat. că de, eram amici și vrând, nevrând ne mai împrumutam câte o nuvelă.
nu zic că era tocmai o plăcere să citești la serviciu ore-n șir, într-un mediu concurențial (că ne întreceam și cu nea gavriluță), dar nici rău nu o duceam pe vremurile celea...

zilele trecute, mai precis ieri, m-am întâlnit cu dede’s la o vorbă.
din câte îmi povestea, și-a schimbat obiceiurile și manierele. bătrânul a trădat chiar și cochetele anticariate pentru bibliotecile ieftine de la colțul străzii.
suflet fără pereche, dede’s înfiază acum câte 2 sau 3 bucăți suple sau dolofane pe săptămână, cele mai multe gata despuiate și fără coperte, și le duce înapoi după ce le amăgește cu ochiul său ager.

cred că m-am întins prea mult cu vorba. nu de alta, dar mă așteaptă în dormitor o rusoaică aprigă pe care am cam neglijat-o în ultima vreme.

talentatul domn radu jude

până joi (ora 18.00, cinema studio, festivalul internaţional de film b-est), când cel mai promițător regizor român, radu jude, își va lansa primul film de lung metraj - ‘cea mai ferictă fată din lume’, mai sunt doar câteva zile (ore).

abia aștept să văd ce-i poate pielea tânărului regizor-superlativ, după short-urile care i-au adus celebritatea în toată lumea: ‘lampa cu căciulă’ (2006) – probabil cel mai premiat scurt metraj românesc din ultimii ani - și excepționalul ‘alexandra’ (2007)

lampa cu căciulă I (8 min)
lampa cu căciulă II (8 min)
lampa cu căciulă III (8 min)

duminică

ultimul număr al adevărului literar & artistic are o anchetă interesantă: cartea de căpătâi a oamenilor de cultură.
mi-a atras atenția mărturisirea lui emil brumaru, un ateu convins, care, după ce vorbește despre maestrul dostoievski, aduce în discuție Biblia și cărtărescul:
‘îmi este greu să spun că mi-a plăcut Biblia. îmi pare rău, dar n-am reușit s-o citesc pe toată. mircea cărtărescu mi-a zis:
- citește, domne, Biblia, de la un capăt la altul, ca pe un roman! după expresia feței – era sincer – cred că o citise’

vorbele lui cărtărescu adresate lui brumaru au ajuns mai degrabă la mine decât la el. m-am hotărât să recitesc cu atenție Biblia, de la un capăt la altul, și nu pe sărite cum am făcut-o până acum.

o săptămână cât un minut

(aici)

soundtrack:
- giulia y los tellarini - 'barcelona'
- ricky nelson - 'lonesome town'
- caetano veloso - 'cucurrucucu paloma'

am întâlnit cerșetori fericiți

l-am surprins în luzern, cântând în ploaie.
n-avea talentul lui gene kelly, nici umbrelă, și-și purta pălăria vintage, bântuită de monede de 5 franci, undeva aproape de picior. la distanță considerabilă de balcani. *

fabuleuse histoire des excréments (I, II, III, IV, V)

concluzia specialiștilor este cât se poate de pertinentă:
mănânci bine, defechezi bine. defechezi bine, ești sănătos.

sănătate! (că-i mai bună decât toate)
fabuleuse histoire des excréments (I)
fabuleuse histoire des excréments (II)
fabuleuse histoire des excréments (III)
fabuleuse histoire des excréments (IV)
fabuleuse histoire des excréments (V)

breaking news

muzica inconfundabilă a mașinilor de pompieri îmi răsfață urechea de când mă știu. frânturi duioase de amintiri din copilărie.

așa s-a întâmplat și acum 5 minute.
sirenele lălăite, tot mai intense, m-au catapultat din canapea direct pe balcon, pentru a urmări live minunăția. două mașini roșii, grațioase, se apropiau trufașe de blocul meu. zeci de pompieri curajoși țâșneau ca un jet către scara mea.
o splendoare...

blocul meu era în flăcări.
însă numai la subsol. cum eu stau la 8, nu mi-am făcut griji.

sper, totuși, ca până pe la ora 13.30 (băieții mai au 2 ore la dispoziție), când ar trebui să o iau agale spre birou, să mai am pe unde coborî.
chiar n-am chef să sar de la etajul 8 pe vremea asta mohorâtă.
(și nici nu-mi place cum sună 'mohorât fără vină')

fabuleuse histoire des excréments

un documentar ‘très savoureux’ pe canalul arte.
o călătorie de bun gust, 'inoubliable', în inima și istoria excrementului (nume de cod ’la rose’), pe drumul sinuos către punctul terminus. o reflexie poetico-științifică asupra producției anuale de fecală pe cap de locuitor, îmbibată în mult umor tare, scorțos, amplu, închis la culoare și reprize bine simțite, pârțoase, de vânturi primăvăratice.

apropo, știați că până la vârsta de 70 de ani (dacă o mai apucați), vă veți petrece 6 luni de zile așezați comod pe closet, în timp ce constipații își vor risipi un an din viață, dacă nu chiar doi, în poziția gânditorului de la hamangia?

așadar,
fabuleuse histoire des excréments
(astăzi prima parte -14 min)

scuze, mă duc puțin pân' la toaletă.

ieșim la un cico?

"ieșim la un cico?" era, pe vremuri, id-ul universal de mess(enger).
te mai răcoreai, mai schimbai o bârfă, mai aflai un banc tare, îți aruncai cu tupeu un ochi ager pe un crac zvelt. nu era tocmai rău.
de multe ori mergea și k cârlig. fetele, alea cu coșuri, neumblatele, își agățau, cu puțin noroc, ciorapii fini de nailon în vorbele cele magice, căzute ca un topor din prepuțul gândirii.
acum nu cred că mai funcționează. probabil sunt și prea multe băuturi răcoritoare pe piață...

p.s.
bonus - o melodie care mergea bine cu un cico, 'oricând și oriunde'. dedicație pentru blogerii mai trecuți.

soundtrack-ghicitoare

se numește john turturro, e genial de fiecare dată și îl știți din pizzeria lui sal (pino), barton fink (barton fink), quiz show (herbie stempel) sau marea hoinăreală (pete).
a învățat meserie de la frații coen și între timp s-a apucat să facă filme, vreo 3 la număr, ultimul dintre ele – ‘romance & cigarettes’, o delicatesă pentru suflet, un pahar de chateau lafitte pentru ochi și urechi.

james gandolfini, susan sarandon, cristopher walken și kate winslet (mai să n-o recunosc) se dau în spectacol.

i-am extras inima și plămânul stâng, ba i-am amputat și piciorul drept, ca să înfiripez o înfiripare. un clip-trailer cu 9 bucate gustoase smulse din pieptul filmului.
cine recunoaște măcar 3 melodii și jumătate din cele 9 va primi filmul întreg la pachet. definitiv.

'3,14' - formula blogului perfect

evrika! am descoperit formula blogului perfect. era ascunsă în paginile dilemei vechi și ale dilematecii la rubrica ’3,14’.
crâmpeie de gânduri, sclipiri, străfulgerări, toate într-un ambalaj laconic și savuros, semnate aproape tainic: R.C., M.M., M.F., D.S., S.G., A.L.Ș., C.C., S.S., I.P., A.P., C.P.-B. și M.V.

iată, la întâmplare, una dintre ele, dintr-un nr mai vechi al dilematecii...

‘în cele opt ore și ceva de drum între bucurești și timișoara am citit: omul ilustrat al lui ray bradbury, jumătate din piticul roșu al lui tournier și un sfert din observatorul cultural.
vecinii mei de compartiment: unul a terminat orbitorul (ultimele 150 de pagini), alta a frunzărit de zece ori academia cațavencu și revista tango și un nene care a urcat la craiova a lecturat un ziar local, a băut țuică dintr-o sticlă de plastic, după care a vorbit de unul singur, pentru că, probabil, nu mai avea ce citi.
iată la ce sunt bune călătoriile lungi’ (A.P.)

secolul XX

căutam celebra fotografie a copilului polonez cu mâinile ridicate, surprinsă în timpul celui de-al II-lea război mondial, într-un ghetou din varșovia.
așa am dat peste alte câteva instantanee reprezentative ale secolului XX:
cea mai elocventă fotografie a războiului rece este considerată a fi cea în care est-germanul hans conrad schumann trece din berlinul de est în cel de vest peste un gard de sârmă ghimpată. era 15 august 1961, a treia zi de la demararea ridicarii zidului berlinului.
omul-simbol din fotografie s-a spânzurat la 20 iunie 1998.
imaginea foametei realizată în 1983, în sudan (autor, artistul sud-african kevin carter). un vultur se apropie de un copil agonizând din cauza inaniției.
‘rebelul necunoscut’ - un barbat oprește o coloană de 59 de tancuri în piața tianan-men, în 1989. instantaneul a fost realizat de către jeff widener, de la etajul șase al unui hotel din beijing.
omayra sanchez, fetița columbiană de 13 ani, care a rezistat trei zile în inundațiile provocate de erupția vulcanului nevado del ruiz. au murit atunci 25 de mii de persoane. imaginea surprinde ultimele clipe de viață ale fetiței.
și cunoscutul portert-cult a lui che guevara, considerat a fi ‘cea mai faimoasă fotografie a lumii’ (un amănunt pe care nu îl cunoșteam). a fost realizată de alberto korda, în 1960, cu prilejul unor funeralii.

the blindness of the woods

the blindness of the woods este o ‘parodie de film porno şaptezecist, în care personajele sunt păpuşi croşetate’

andrei gorzo l-a selectat între cele 25 de filme de scurt şi mediu metraj, din 13 ţări, care se vor întrece pentru câştigarea trofeului ‘NexT’ (1-5 aprilie, scala + eforie).
tot gorzo spune despre the blindness of the woods că i-a plăcut la nebunie și că ar fi în stare să pledeze până la moarte pentru strălucirea lui.
tipul e nebun, dar mie mi-e foarte simpatic. poate cel mai simpatic!

the blindness of the woods!... (x)

24 de secunde de grație

în timpul celui de-al II-lea război mondial, un grup de soldați ruși din stalingrad a fost recompensat cu o permisie de 48 de ore, după un an întreg petrecut pe front.
soldații au luat trenul, au ajuns acasă, și-au sărutat iubitele pe peron, apoi s-au urcat în tren și s-au întors la război.

este o scenă extraordinară de doar 24 de secunde din minunatul ’waltz with bashir’ (regia - ari folman, muzica – max richter).

salonul auto de la geneva

una dintre vedetele salonului de la geneva 2009 a fost (este) dacia duster (primele două foto). un’ crossover’ futurist al mărcii, aflat încă în stadiu de concept. preț, undeva pe la 15 - 20.000 de euro.

până și maybach-ul și-a schimbat fața (la finalul grupajului), după ce o rangă și un oier i-au venit de hac pe străzile înfundate ale bucureștiului.

metropolis 2009

o campanie outdoor de care m-am împiedicat peste tot în elveția mi-a readus în minte filmul lui fritz lang din 1927, ‘metropolis’.

(www.droitalimentation.ch)

în capodopera lui lang există un oraș format din două zone.
partea de sus (la suprafața pământului) – o splendoare. zgârie nori, șosele supendate, locuri de distracție, toate populate de oameni fini, intelectuali.
partea de jos (în subteran) – o mizerie. aglomerație, străduțe înguste și locuințe sărăcăcioase. o lume plină de oameni triști și exploatați.

acum, că mi-am reamintit filmul, gândul m-a dus mai departe către tristețea din românia.

un buon caffe a locarno

pentru o cafea buna la locarno, pe inserat, hai bisogno di qualcosa ingrediente decisive:
vointa de fier, umbrela cu maner de lemn, caciula si manusi de lana, un po musica di verdi si o nevasta binevoitoare cu buze carnoase (vezi foto sus).
secondo, se ia un treno, a mezzogiorno, spre lucerna, dopo, pana sa schimbi il treno, se mesteca bine 200 de gr. castane fierbinti si un kebab intreg.
e poi, se presara un milion de nameti albi de zapada, se lobeaza silentios crestele alpilor si, pe la 18.00 trecute fix, pasesti finalmente in locarno.
nu-i mare lucru - zece ore cu trenul, dus-intors, si o cafea buna rau...all'andata, poti comprare una revista italiana del cinema, de preferat con mickey rourke sulla coperta, ca sa-ti treaca timpul mai usor. eventual ii poti susura sotioarei una poesia d'amore sau una serenada nel fra tempo il treno gol-golut aluneca spre fribourg.

pe fuga

ajuns in montreux am dat peste freddy mercury, care a impietrit. cand m-a vazut. n-am mai scapat de el pana n-am impartit un dublu cheeseburger si am tras de o cola cu gheata.

mai incolo, la vevey, am barfit putin cu eminescu, cate-n luna, cate-n stele. de la cativa metri ma privea gales charlie chaplin. m-a intrebat cine a luat premiul cesar si ce mai face amicul sergiu nicolaescu. i-am pupat pe amandoi si am cotit degraba 'ntr-un magazin. ca erau reduceri...