duminică, 19 iulie 2009

în mintea lui radu afrim

într-o după-amiază, mai de mai, am primit un telefon de la amicul verbiaj. la ce spectacol zici, domnule verbiaj? la jocul de-a vacanța, al lui afrim, domnule pantacruel.

numai așa, grație unui bilet în plus, l-am descoperit pe
radu afrim - un pitic uscățiv, ager, grăbit, cu păr de vulpe și mișcări de felină.

odată intrat în sală, am avut senzația că aș fi picat în mijlocul piesei. până să mă dumiresc care-i treaba cu toată agitația de nedescris, cu soneriile, telefoanele, fluierele și tastele agasante, ironia necruțătoare a lui afrim mușcase o halcă din cărnurile martorilor oculari.
sedentarii, plătitori de bilet, îndobitociți de rutina corporatistă ca și personajele de pe scenă, veniseră buluc la odeon direct din birourile lor cu aer condiționat. veniseră să se vadă în oglindă puţin mai bine. și să se râdă/plângă de imaginea reflectată.

era un soi de teatru pe care doar mi-l imaginasem până atunci.
un spectacol total, intens, sufocant, turbat, depresiv și alert, cântat și dansat , emoționant și nebunesc.
un hi-tech & hi-senzual, străpuns de un umor exploziv.
un teatru populat de alienați, travestiți, cioturi umane. sau de ce-a mai rămas din oamenii de azi în goana disperată după ziua de mâine.

păstrând proporțiile, și știu că nu mă înșel,
radu afrim (născut ca rebreanu, dar și ca maică-mea în beclean, bistrița) îmi pare a fi pentru scenă cam ceea ce este pedro almodovar pentru marele ecran.

în mintea lui radu afrim - by pantacruel (video)


*****
update radu afrim
'sunt un om obosit. în 2011 o să iau o pauză de un an. îmi trebuie o curăţare de tot ce am făcut. îmi trebuie timp să-mi scriu ideile. voi scăpa de criticii care spun "de ce îţi verşi obsesiile pe cehov?". o să fie visele mele. caut un scenograf care să mă depăşească, să mă uluiască, să îmi spună "eşti demodat, afrim!", să facă mai mult decât i se cere'

5 comentarii:

Teodor spunea...

interesant :)

Anonim spunea...

N-o să caut în legătura dintre cele două posturi, hihi, pantaobraznicule!(deşi se simte legătura de la o poştă, desi m-aş feri să folosesc cuvântul "poştă" într-un anumit context) Bun!
Băieţelul Afrim e un fenomen de neignorat. Cred că actul teatral s-a dus într-acolo încât a dezvoltat o altfel de artă, mai personală, odată cu Afrim, mai ales...Nu-l iubesc foarte tare, dar nu pot să nu admir fenomenul.
E actual si nu cred că o să apară prea curând acel scenograf care să-l "trimită acasă". :P
Montajul by panta, a fost cruel ca întotdeauna...:))))mai e vorbă?

pantacruel spunea...

teo si almanahe,
de acord :)

bonus almanhe: eu cred ca isi va gasi intr-o zi scenograf pe masura :) pana una alta , am inteles ca lucreaza cu doi studenti. e bengos tipul. are imaginatie si f multe de spus

Anonim spunea...

super prezentare i-ai facut; si un being radu afrim de milioane si un herr paul foarte tentant
mansarda la paris cu vedere spre moarte l-ai vazut?

pantacruel spunea...

lemon,
'herr paul' foarte tentant, intr-adevar.
nu am vazut decat 'jocul de-a vacanta, de afrim, si de atunci imi doresc sa vad tot ce iese din mana acestui mare meserias :)