caietele lui don dedes (repovestite de pantacruel) / euro ’84

fireste, dedes nu a fost primul fecior care a tinut carnetele cu insemnari de la turneele finale. cetăţeni mai pricajiti ca dumnealui - crescuti haotic la marginea maidanelor de culoarea cafelei, ba muscate de betoane inalte, ba brazdate de drumuri de fier incinse - isi amintesc de meciurile nationalei din acea vara a lui 1984.
de pilda pantacruel, pe atunci doar un ţânc grotesc, rememoreza evenimentele petrecute acum mai bine de un sfert de veac:

‘era in iunie, 1984. caldura mare, monşer. ca la 1907. un tip indolent cu nume de căluţ, ponnet – economist in viata de zi cu zi, arbitra intalnirea spania - romania. meciul de debut al tricolorilor la europeanul din franţa. alexis ponnet, belgianul - posibilul pedofil - avea, printre altele, o masina rosie decapotabila si o casa alba in alpi, dobandite fraudulos, cum s-a dovedit ulterior. un ticalos, desigur, pe care multi il suspectau de rea credinta. de altfel, obisnuia sa lipseasca in mod nejustificat, duminica, de la sfanta slujba.


aşa a pornit cu aplomb marcel coraş, zis (pe nedrept) ‘dulapul’, spre poarta spaniolului arconada. in minutul 90 si un pic. grăsuţul a presimtit ca ponnet va da stingerea exact in clipa in care inspiratia serafica urma sa se ciocneasca violent cu datoria sa karmica. fluier final, game over, spania – romania 1-1 (carrasco si boloni). un gol picat din senin pe stade geoffroy-guichard, in prelungiri, incurca socotelile in grupa b. asta mai lipsea, tiganii in semifinale...
tocmai de aceea exista asasini platiti si arbitri belgieni, posibili pedofili. era 14 iunie. caldura mare, monşer. ca la 1907. asadar, in acea zi, un arbitru odios i-a frant zborul (daca nu chiar si inima) lui marcel coras. dulapul a ramas atunci fara usa.

o data crima infaptuita, blestematul a intins-o cu un yaht din monte carlo si s-a pierdut de-a lungul coastelor mediteraneene. alexis ponnet a aparut trei ani mai tarziu, la viena, cand toata lumea buna uitase finalul ciudat al meciului de la saint-etienne. direct in finala cupei campionilor europeni. fc porto - bayern munchen 2-1. algerianul madjer a dat atunci un gol cu calcaiul si asta a fost tot. a ramas in istorie.
marcel al nostru a ramas doar cu un ceas de plastic subacvatic si cu o 'gheată de argint'. ghetele de aur se aflau la alti doi prieteni de-ai sai, dinamovisti, una la cami si alta la mateo. dar cum naiba sa umbli prin oras c-o singura gheata?’