se cauta umor si lumanari. (festivalul international de literatura bucuresti - seara 2.)

da, e adevarat. am fost aseara prin micul montparnasse, la clubul taranului roman. a lipsit iarasi ilie moromete, ceva probleme cu foncirea, dar au venit nume grele ale boemiei autohtone: razvan petrescu, radu pavel gheo, vasile ernu, fillip si matei florian, marius chivu plus cativa internationali de nadejde, lusitanul jose luis peixoto, bulgarul alek popov si irlandezul philip o ceallaigh. ratacit printre cuvinte, l-am zarit cu un ochi si pe romanul corneliu porumboiu.
or mai fi fost si alte vedete, insa, cu exceptia unei blonde din public cu ciorapi rosii si nas taios in forma de iatagan – ce-i drept ‘crucisatorul potiomkin’ o ajuta sa despice-n fasii aglomeratia –, eu n-am remarcat.

aveam un chef nebunatic sa simt in ceafa rasuflarea fierbinte a fiarelor si sange proaspat, sa vad pe viu in carne si oase (cam multe oase) cum arata un festival international de literatura.
asa ca mi-am luat o bere, becks, cat juma’ de ‘baiuteii’ (prefer jumatatea scrisa de fillip), si un scaun inalt, am primit apoi moca un ‘supliment de cultura’ (luiza era la locul ei, pe ultima pagina, m-am mai linistit) si un vin fiert rece + un covrig tare cu mac moale. de la mac donalds nu aveau nimic. in fine...

pana sa inceapa talk-ul s-au pornit kiss-aturile. razvan petrescu, uratel si longilin ca de obicei, dar cu success la dame (e doctor, stie cum sa le ia) a kissat cu foc, pe rand, o bruneta tinerica, o satena asa si asa si o doamna bine. nici una nu era sotia lui, desi afara ploua discret.
s-au citit apoi fragmente de proza, unele mai putin haioase (asa cum au fost anuntate), altele mai deloc (asa cum nu s-a dorit). insa lumea nu prea a bagat de seama si a ras (vag). ceea ce-i bine, ca rasul ingrasa. si a aplaudat (chinuit) ceea ce-i la fel de bine, ca miscarea face bine.

primul in program philip o ceallaigh, care traieste de ani buni in romania (spune ca vrea sa ajunga sarac si nelinistit. ca sa poata scrie. a nimerit la fix). irandezul a citit ceva despre doua pizze nasoale mancate la cairo si in pasaj la universitate. una dintre pizze era, banuiesc, la fel de nasoala ca fragmentul din viitorul sau roman ‘si dulce e lumina’.

a venit apoi randul lui alek popov. asta avea un umor bulgaresc, la care mai mult a ras el decat ai nostri. daca tipul nu minte, am aflat ca bulgarii, care au inventat zacusca, au adus pe lume si veceul, un lucru admirabil! popov ne-a citit in limba lui stoicikov din care am inteles 3 cuvinte, 'tigara' si 'parva etaj'. la traducere, romanii au ramas pe ganduri cand au auzit ca personajul principal din 'mission london', a cerut sa-i fie incalzita piftia! in cele din urma s-a convenit, de fapt s-a negociat, ca piftia era de fapt un fel de ciorba de potroace. eu cred ca piftia aia incalzita ar fi mers de minune cu vinul din partea casei fiert (la) rece.

sa nu uit de romani si in special de matei florian, fratele mai mic si mai pricajit al lui filip. care matei a starnit o groaza de icnete si hohote nesanatoase cu fragmente din ‘si hamsel si regretel’. cu regretel as spune ca romanul sau nu e decat un rahatel. ca sa fiu mai bland, povestea cu pitici peltici care vorbesc fara noima cu ‘l’ in loc de ‘r’ pare un fel de carte de colorat fara poze. cine stie, poate doar pare...

a mai citit si radu pavel gheo, un tip extrem de simpatic si de treaba, in ciuda lookului sau de naufragiat. de altfel a fost cel mai amuzant atat cu secventa citita, niste pusti se uitau la un film porno, la televiziunea sarbeasca, in casa lui tataie de la tara, pe vremea lui ceausescu – toate se intampla din pacate doar pe vremea lui ceusescu –, cat si cu o relatare (absolut delcioasa) si aproape (i)reala in care gheo, sarac lipit si la 4 ace, impreuna cu nevasta lui, la fel de necajita, au pornit-o pe sosea spre un interviu salvator la coca-cola. in timp ce el era respins, nevasta lui, pe tocuri si in fusta mini, s-a urcat intr-un copac!

despre razvan petrescu nu mai spun nimic, e preferatul meu.
la final, am cumparat cartea lui peixoto care scrie superb (omul gandeste in metafore si scrie fluent, vizual, in propozitii scurte).
portughezul, afabil si vorbaret, mi-a acordat si un autograf pe carte: ‘para o pantacruel, este romance de un sol que ora ilumina, ora queima’.

ca o concluzie, desi umorul a fost cautat (cu lumanarile, care nu prea se mai gasesc), seara de literatura mi-a lasat un gust placut.