'(...) era intr-o simbata de iulie. iosif imbraca singurul costum pe care il avea, un costum negru care fusese al domnului matei si care ii era larg la mineci si infoiat la talie, un costum negru pe care il imbracase la inmormintarea mamei sale si la nunta surorii. sotia lui imbraca o rochie alba, care fusese a doamnei si servise drept cirpa de spalat pe jos. au fost cununati de diavol, el fiind cel care cununa pe toata lumea din sat. martori au fost moise si ilie, iar martore au fost bucatareasa si nebuna de pe strada paielor , caci tocmai trecea prin faţa usii capelei si o trasesera inauntru.
invitati erau batrinul gabriel, tatal lui iosif, sora lui, cumnatul potcovar si nepotul de sapte luni. imbracat in haine normale, diavolul intra in altar si, zimbind, incepu sa citeasca dintr-o carte neagra. tatal lui iosif, neconsolat, intr-un colt, era mai nemiscat decit figurile de ceara in agonie. sora, cu o cununa de lalele de plastic pe cap, isi legana fiul ca un ceas stricat, iar tipetele micutului rasunau in capela ca o sirena de bombardament. bucatareasa, prost dispusa, bodoganea printre dinti. nebuna de pe strada paielor saliva si se smucea dintr-o parte in alta, ca un vitel atacat de muste verzi. diavolul tacu, zimbind larg. iosif spuse da. nevasta lui incuviinta din cap. martorii semnasera toti cu o cruce, cu exceptia nebunei de pe strada paielor , care semna cu o mizgalitura. la iesirea din capela nu-i astepta nimeni. nu se aruncara flori. nu avu loc nici o petrecere, ci fiecare se intoarse la casa lui . in noaptea aceea, sotia lui iosif dormi cu el, dar nu facura dragoste (...)'
josé luís peixoto – ’nici o privire’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu