lettre internationale. chestii americane (teodorescu, gertrude stein & hemingway)

am trecut la mustaţă pe lîngă primele 73 de numere din ’lettre internationale’, dar am pus mîna pe cel de-al 74-lea.

mi-au plăcut mult
- cele trei povestiri ale lui cristian teodorescu,
o versiune despre cocoşeii de aur rătăciţi de bunicii lui prin medgidia (dar nu varianta din carte), aventura lui americană şi cum era să moară de hemoragie digestivă prin '83, el, nepotul lui fănică, chiar în ziua debutului său literar (ăsta şi cînd moare are haz nebun!)
şi
- fragmentul din gertrude stein,
despre care, in afara faptului ca fusese luată peste picior de woody allen, nu ştiam mai nimic

*****

"(...) nu erau de acord nici cu privire la sherwood anderson. gertrude stein susţinea că sherwood anderson avea o manieră genială de a folosi o propoziţie pentru a transmite emoţie directă, că aceasta era în spiritul marii tradiţii americane şi că nu mai era nimeni altcineva în america în stare să scrie o propoziţie clară şi pasionată. hemingway nu credea asta, nu-i plăceau gusturile lui sherwood. gustul n-are nimic de-a face cu propoziţiile, susţinea gertrude stein.

mai adăuga şi că fitzgerald era singurul dintre scriitorii mai tineri care punea în mod natural propoziţiile pe hîrtie. gertrude stein a fost foarte impresionată de ’this side of paradise’ şi a zis că publicul a înţeles că, odată cu această carte, apăruse o nouă generaţie de scriitori. apoi mai era mc almon. mc almon avea o calitate la care reacţiona gertrude stein, abundenţa; el putea să scrie interminabil, dar ea se plîngea că asta e plictisitor.
prin urmare aşa a început cariera lui hemingway (...)"

’autobiografia lui alice b.toklas’, gertrude stein