djerzinski + alş + tomşa = ...

pentru ca stateam prost cu timpul, luni dimineata, mi-am printat trei insemnari de pe trei bloguri diferite cu gindul sa ma bucur de ele mai pe inserat si mai pe indelete. am apucat sa arunc un ochi pe respectivele abia astazi, inainte sa intru la cinema, la ultima băşină marca oliver stone, 'wall street: money never sleeps'(despre care voi scrie ceva in alta zi, poate).

atît de mult mi-au plăcut (in)scrisurile extrase de pe blogurile lui djerzinski (fragmente delicioase din cartea lui baricco), alş (marturisiri periculoase! pentru mama dumnealui) şi şerban tomşa (opinii personale pertinente), încît m-am hotărît (subit) sa infiintez PREMIUL PANTACRUEL,
premiu pe care il voi acorda la finalul fiecarei luni pentru cel mai frumos articol (insemnare, epistola, chestie, nota informativa, zapis) citit de mine pe bloguri sau aiurea.
carevasazica, din octombrie incolo, premiul pantacruel

iata, mai jos, secvente din cele trei insemnari amintite:

(...) E cumplit faptul că el n-a avut posibilitatea să cunoască televiziunea, pe Elvis, Uniunea Sovietică, combina muzicală, fast-food-ul, pe JFK, Hiroshima, cuptorul cu microunde, avortul legalizat, pe John Patrick McEnroe, sacourile de la Armani, pe Omul Păianjen, pe papa Ioan și o sumedenie de alte lucruri. Vă închipuiţi ce-ar fi putut să întreprindă cu un asemenea material? Era atât de capabil încât ne explica totul (întotdeauna un pic mișcat, e adevărat) cu ani de zile în avans. Dar nu așa au mers lucrurile. (...)

'the day that walter died', djerzinski, 27.09.10

*****

(...) Mona, prietena cea mai bună a mamei mele, mai tînără ca ea totuși. Semăna cu Cher în perioada “I got you babe”. Brunetă cu păr lung și breton, tenul smead, “nasul Cleopatrei”, un rîs sănătos și gros pe care vroiam să-l aud întruna dacă se putea. A fost cea care m-a dezvirginat, la 14 ani (lucru pe care maică-mea, evident, nu-l știe). Apoi, cînd aveam 16, s-a căsătorit cu un inginer italian și a plecat la Milano, după vreo 15 ani s-au despărțit iar ea a murit de un cancer la sîn. Rîsul ei îmi sună în continuare în cap. (...)

'7 ființe de neuitat', alş, 27.09.10

*****

(...) În treacăt fie spus, m-a consternat un articol al lui Cărtărescu în care cunoscutul autor își exprima fierbintea recunoștință, dacă nu era bătaie de joc (și nu era!), că un om de importanța și anvergura lui Mircea Geoană i-a făcut nesperata onoare de a veni, pe o ploaie puternică, la o lansare de carte organizată de el, umilul autor al Levantului! Câtă ipocrizie! Ce caterincă! (...)

'goe și fiii', şerban tomşa, 27.09.10

*****