astazi, am omorît un gîndac de bucătărie prin procedeul zdrobire. era un exemplar frumos, tînar, crescut cu lapte, miere şi firimituri de pîine pe vatră. avea un corp puternic turtit dorso-ventral, pe care şi-l etala în toată splendoarea mai ales noaptea, picioruse agere, ochii limpezi & bulbucati si provenea din părinţi campioni, supravieţuitori ai cutremurului din '77 şi ai radiaţiilor de la cernobîl din '86. în timp ce îmi sorbeam cafeaua indulcita cu miere, maţele cleioase si consistente ca maioneza ale carcalacului se scurgeau leneşe pe sub crusta căcănie. nu sunt convins, dar am impresia că răposatul se numea swann. initial, aveam de gînd sa-l înec intr-o cană cu ceai fiert, însă m-am temut ca nu cumva să-l opăresc de viu pe bietul swann.
gata cu vorba,
ma întorc la 'ghetarul' lui serban tomsa, un roman mult mai misto decit imi inchipuiam, un fel de 'iasnaia poliana' lui iocan fara sfirsit.
6 comentarii:
dragu de swann isi facea siesta metamorfico-kafkiana, iar tu i-ai grabit procesul, cat sadism:)) imi place
daca iti place atit de mult, ti-l pot trimite la pachet pe fratele lui swann. da-mi adresa exacta :P
nu merci, abia ce am scapat de prietenii lui :))
adina,
eu vorbeam serios. fratele lui swann e cult, finuţ, citeste carti bune, nu e proust ca altii :P
Ha, carcalacu' de biblioteca. Hrana spirituala din belsug - firimituri de genialitate, nectarul si ambrozia clasicilor - si picaturile usor rancede de grasime umana de pe cotoarele cartilor.
catalina.
de pe cotoarele cartilor lui palahniuk :)
Trimiteți un comentariu