pina la povestirea dezmatata despre razvan radulescu (n-am terminat-o inca, din moment ce nici macar n-am inceput-o), ma duc sa-l infiez pe gabito. gabito hîldan asta, unicul motan căpitan, are vreo 6 saptamini, este birmanez, pasionat de lecturi (sper) si a fost ales de nevasta-mea pe post de urmas al lui mewsette.
astfel am aflat ca, in '89, birmania si-a schimbat denumirea in myanmar. ma mir ca am uitat amanuntul asta, tocmai eu care tare ma mai necajeam in copilarie uitindu-ma pe calendarul din bucatarie, ala enciclopedicul cu pagini multe, cind pricepeam ca minunata 4 ianuarie, ziua mea de nastere si a lor de independenta, era sarbatorita doar de mine si de salbaticii birmanezi.
e posibil ca de atunci intre mine si poporul prieten myanmarez sa fi ramas asa un fel de simpatie tacita.
6 comentarii:
e albastru? mewsette rip. pot sa scriu jurnal de gabito, pot, pot, pot? motanii sunt mult mai interesanti. :P
in birmania cum erau femeili?
haideti c-am glumit, o sa-mi aleg alt motan. sa va traiasca:)
lola,
nu ca nu poti sa scrii despre gabito, ci trebuie! :P
e crem, dupa cum se vede si in poza, iar femeile din myanmar au ochisorii mici si sinisorii mari. ma gindesc.
superb. ramine de vazut cit o sa-l tii. il vei trimite in padurea...deliormanului dupa ce te plictisesti de el?
no comment! :)
@ dl. pantacruel: m-ati facut cea mai fericita cu remarca asta, ca pot scrie despre gabito:) e un scump:)
Trimiteți un comentariu