moment liric (cu pederaşti şi ajutor de şaormar)

mă duc să alerg, în jurul lacului, cu t - un prieten cam şomer. îl aştept în staţie. pînă să sosească t, pe linga mine trec agale doi poponari voioşi – nu sunt homofob, dar ăştia doi sunt de-a dreptul scirbosi, decupaţi parca din filmele viscoase ale lui almodóvar. daca nu ma insel, ala mai inalt si mai travestit are peruca cu suvita rebela pe care si-o arunca tacticos peste sprinceana. se opresc mai incolo continuind sa discute, sa gesticuleze amplu. sunt agitati, imunzi, ingălaţi, ordinari, triviali, as zice fascinant de dezgustători. se urca in troleibuz si se duc la treaba lor. este octombrie, 13.

ma intorc de la alergat si t imi povesteste o chestie comica. mai mult absurd de trista decit nemaiauzita. imi spune ca, pe la prînz, rasfoia un ziar cu anunţuri. t, fost o vreme jurnalist, are o situatie economica deplorabila, desi are o soră patroana de şaormerie si un frate director pe la nu stiu care minister. t caută de munca prin ziar, aşa cum obişnuieşte de luni de zile încoace, si, dintr-o data, da peste urmatorul anunt: 'angajam ajutor de şaormar; salariul 10 milioane pe luna'. este un anunţ dat de soră-sa, patroană de saormerie la noi in cartier. pe t il apuca risu-plinsu, inchide ziarul si isi face un ceai negru. este octombrie, 13.